Gabriel Noje
Cunoașterea lui Dumnezeu la Sfântul Isaac Sirul

<span style='color:#B00000  ;font-size:14px;'>Gabriel Noje</span> <br> Cunoașterea lui Dumnezeu la Sfântul Isaac Sirul</p>

La Editura Renașterea a apărut în anul 2013, în colecția Monografii, lucrarea domnului Valentin (în prezent pr. Benedict) Vesa, intitulată Cunoasterea lui Dumnezeu la Sfântul Isaac Sirul. Având un subtitlu teologic sugestiv, Itinerarul spiritual de la „dreptatea ascetică” la „dragostea duhovnicească”, lucrarea reprezintă o încununare a  studiilor de doctorat pe care autorul le-a întreprins la disciplina de Spiritualitate Ortodoxă, sub îndrumarea Înalt Prea Sfinției Sale, Andrei, mitropolitul Clujului.

De altfel, cum bine se poate desprinde din parcursul intelectual al autorului, interesul academic al acestuia, în ceea ce privește personalitatea și teologia acestui important părinte al Bisericii, nu este unul nou. Autorul a mai dedicat exegezei operei și personalității spirituale a acestui mare scriitor ascetic încă două dizertații de master. Amintim în acest sens lucrările: Cântând milele Domnului. Scurtă introducere în Teologia Sfântului Isaac Sirul ( Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2010) susținută la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia, și Doing Ecumenic Theology from a spiritual perspective: The Theology of Incarnation and The Eschathology of St. Isaac the Syrian and St. Thérèse of Lysieux. Comparative Study, susținută la Institutul Ecumenic din Bossey, Geneva, în 2011 ( lucrarea a văzut de asemenea lumina tiparului sub titlul The Experiential Theology of the Saints and its ecumenical role: St. Isaac the Syriac and St. Thérèse of Lysieux. Comparative study, la aceeași editură, în 2011).

Revenind la cartea de față, ne reține îndeosebi atenția faptul că tema principală a lucrării o constituie cunoașterea lui Dumnezeu sau gnoseologia divină, aceasta reprezentând în optica autorului „cheia principală de lectură a scrierilor sale și laitmotivul său cel mai reprezentativ” (p. 16). Fir călăuzitor al întregii sale opere teologice, cunoașterea lui Dumnezeu se dovedește a fi în accepțiunea teologică a Sfântului Isaac Sirul, nu un demers pur teoretic, ci mai degrabă un amplu și gradual itinerariu spiritual sau duhovnicesc. Cu alte cuvinte, a-l cunoaște pe Dumnezeu, potrivit acestui părinte al Bisericii siriene, înseamnă a nu te deda doar unor exerciții de gândire speculativă, ci, cu precădere, a experia prezența acestuia printr-un efort ascetic consistent și care îmbracă mai multe forme în viața spirituală, debutând cu etapa ascezei trupești, trecând prin forma mediană a ascezei sufletești și culminând cu etapa duhovnicească (teantropică). Așadar, gnoseologia divină primește în teologia Sf. Isaac Sirul o dimensiune experiețială, fiind o experiență interioară, iar nu una în afară. .

Isaac SirulVolumul debutează cu un scurt capitol introductiv menit să ne introducă în universul geografic și cultural-teologic al vremii în care a trăit acest important părinte al Bisericii din părtile Siriei. Sprijinindu-și cercetarea pe informațiile cele mai recente ale patrologilor în domeniu, autorul oferă cititorului un portret bio-bibliografic al Sf. Isaac Sirul, pentru a contura mai pregnant identitatea și personalitatea acestui remarcabil ascet, în contextul comunității creștine siro-orientale din veacul al șaptelea. Este trecută apoi în revistă moștenirea teologică a Sf. Isasc Sirul, care prin tematica și influențele sale se află în descendența unor părinți și scriitori ai Bisericii precum: Evagrie Ponticul, Sf. Theodor al Mopsuestie, misticul sirian Ioan de Apameea și Sf. Macarie Egipteanul. Inventarierea generică a principalelor surse de influență asupra operei isaachiene este de mare importanță ajutând la o înțelegere mai profundă a sintezei teologice a acestuia și mai ales a demersului său cu privire la cunoașterea lui Dumnezeu și a importanței ascezei în atingerea acesteia.

Premisele teologice ale cunoașterii lui Dumnezeu la Sfântul Isaac Sirul sunt expuse în capitolul al doilea al studiului, autorul aplicând o lectură din perspectivă gnoseologică asupra antropologiei și soteriologiei episcopului ninivitean. Adept al unei soteriologii în două etape sau catastaze, de factură teodoriană, în viziunea Sfântul Isaac Sirul, întreaga acoladă a mântuirii, dintre crearea omului și întruparea Fiului lui Dumnezeu, stă sub semnul pedagogiei divine, și care se traduce în plan gnoseologic printr-o evoluție de la o „cunoaștere infantilă”  a omului, corespunzătoare  începutului de existență la o cunoaștere tot mai profundă, sau cu alte cuvinte, la o maturitate duhovnicească a cunoașterii iubirii lui Dumnezeu. În altă ordine de idei, „soteriologia isaachiană reprezintă un progres cognitiv care culminează cu revelarea lui Dumnezeu în întrupare” (p. 85). Superioritatea noii cunoașteri, inaugurată prin întrupare, se desfășoară în special la “nivel noetic” (p. 123). Legat de schimbarea sau înoirea minții, noul mod de cunoaștere este asimilabil învierii celei adevărate prin care omul poate să anticipeze și să preguste, încă din lumea aceasta, roadele veșniciei. Însă această cunoaștere sau pregustare a Împărăției, ne spune Sf. Isaac Sirul, nu este posibilă decât printr-o viață ascetică, care se realizează la nivelul minții ( p. 126).

Debutând cu o minuțiosă analiză a termenilor pe care Sf. Isaac Sirul îi folosește atunci când tratează despre cunoașterea lui Dumnezeu, cel de-al treilea capitol al lucrării, de altfel și partea centrală a acesteia, este consacrat analizei cunoașterii lui Dumnezeu în viața duhohnicească. Văzută din perspectiva unui veritabil periplu duhovnicesc, cunoașterea lui Dumnezeu în scrierile episcopului de Ninive se desfășoară în mai multe etape sau trepte, fiecărui stadiu fiindu-i propriu un anumit gen de cunoaștere. Sfântul Isaac Sirul distinge în acest sens trei etape în procesul cunoașterii: întâi de toate, etapa ascezei trupești specifică viețuirii trupești și care are în vedere curățirea trupului, apoi etapa sufletească care se realizează la nivelul minții. Odată împlinite aceste două etape, omul poate accede la cea de-a treia etapă denumită duhovnicească, care în viziunea misticului sirian reprezintă comuniunea cu Dumnezeu, fiind deja o experiență a lumii viitoare. Ca o concluzie, dacă primele două stadii ales nevoinței sunt specifice, potrivit Sf. Isaac Sirul, “etapei dreptății” (p. 243), ultima reprezintă etapa “dragostei duhovnicești”.

Ultimul capitol al lucrării este dedicat hermeneuticii eshatologiei Sf. Isaac Sirul. Din punct de vedere gnoseologic, și cu referire la tema lucrării de față, autorul este de părere că acest capitol al teologiei isachiene nu poate fi lecturat „decât în aceeași cheie a dragostei divine, egale și neschimbătoare” (p.251). Așadar, cunoașterea lui Dumnezeu inițiată în viața duhovnicească de pe pământ se prelungește, se maturizează și se desăvârșește în planul vieții veșnice, când omul nu va înceta a face experiența dragostei inepuizabile a lui Dumnezeu.

Articole pe aceeași temă

Distribuie