Târnosirea bisericii din Parohia Lazuri
Târnosirea bisericii din Parohia Lazuri

Târnosirea bisericii din Parohia Lazuri

În duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci, credincioșii Parohiei Lazuri au îmbrăcat haine de sărbătoare. În această zi, biserica cu hramul ,,Sfinții Apostoli Petru și Pavel” a fost târnosită de către Preasfințitul Părinte Petroniu, în prezența unui mare număr de credincioși, a transmis pentru radio Renașterea diaconul Ionică Torcoș.

După sfințirea locașului de cult, Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie pe un podium amenajat în vecinătatea bisericii, fiind înconjurat de un ales sobor de preoți, în frunte cu Preacucernicul Părinte Dan Haiduc, protopopul Șimleului Silvaniei. La finalul slujbei, Preasfinția Sa a hirotesit întru iconom stavrofor pe părintele paroh Radu Ember, în semn de apreciere a efortului și a activității rodnice depuse de către acesta în ogorul Bisericii lui Hristos. De asemenea, au mai fost acordate diplome de apreciere membrilor Consiliului Parohial, personalului auxiliar bisericesc și tuturor persoanelor care s-au evidențiat în mod special pe parcursul efectuării lucrărilor la locașul de cult.

Din punct de vedere geografic, satul Lazuri este situat în partea de Nord-Vest a județului Sălaj, pe dealurile nordice care coboară în prelungirea Munților Plopișului, la o altitudine de aproximativ 245 m. Localitatea Lazuri este atestată documentar, pentru prima dată, în anul 1481, când satul apare sub numele de „villa olachalis Wywagas”, aparținând cu siguranță domeniului Cetății Valcău, în apropierea căreia se situează. Prima denumire a satului provine din cuvintele în limba maghiară, ,,új” și ,,vágás”, care în limba română înseamnă ,,tăiere nouă”, făcându-se probabil referire la faptul că localitatea ar fi luat ființă pe locurile unde ar fi avut loc defrișări de pădure, care mai apoi au devenit vatra satului, acest fapt confirmându-l și actualul nume al localității, Lazuri.

Puținii locuitori ai satului, fiind foarte evlavioși, au înălțat o biserică de lemn pe la începutul secolului al XVIII-lea. Singurele detalii despre vechea biserică de lemn le avem de la Leontin Ghergariu (1897-1980), profesor, ziarist și cercetător în domeniul istoric, lingvistic, etnografic și folcloric, care în lucrarea sa „Biserici de lemn din Sălaj”, spunea despre biserica satului: „biserica în deal. Brâu frumos de jur împrejur. Pridvor frumos lucrat. Ușa de intrare frumoasă. Lângă ea cioplit anul 1776. Biserica a fost zugrăvită înăuntru”. Același autor mai consemna despre locașul de închinare că avea „plan dreptunghiular, cu absidă cu cinci laturi, decroșată, cu pridvor pe latura de sud în lungul pronaosului și naosului”, turnul având „coif piramidal, zvelt, galerii cu arcade”. Ajungând într-un stadiu avansat de degradare, s-a hotărât construirea unei noi biserici de zid, pe un nou amplasament. Astfel, vechea biserică de lemn a fost demontată și din bârnele de stejar s-a confecționat actualul iconostas al bisericii de zid, în anul 1948, de către „Pop Ioan, Tâmplar de artă Bisericească cu calfa Ardelean Coriolan, din Șimleul Silvaniei”, cum este consemnat pe reversul unei icoane a iconostasului.

Piatra de temelie a bisericii de zid a fost sfințită în anul 1940, în timpul păstoririi preotului paroh Nicolae Sabău, arhitect fiind ales Letai Ludovic, din Aleșd. Biserica este construită din piatră până la nivelul inferior al geamurilor, în continuare fiind zidită din cărămidă. Inițial, biserica a fost acoperită cu țiglă, însă, datorită deteriorării acesteia, a fost înlocuită în anul 1968, cu tablă galvanizată. În anul 1990 s-a tencuit exteriorul în terasit și s-au executat lucrări de reparații exterioare.

Între anii 2008-2013, în interior, biserica a fost tencuită și pictată în tehnica frescă, s-au montat geamurile și ușile de acces, pardoseala a fost îmbrăcată cu parchet de stejar masiv, au fost achiziționate covoarele, a fost montat sistemul de încălzire cu panouri iradiante, s-a refăcut integral instalația electrică și s-a introdus curentul trifazic, s-au montat candelabrele și aplicele, iar Sfânta Masă și Proscomidiarul au fost placate cu marmură. În exterior, locaşul de cult a fost vopsit cu vopsea teflonată, s-au reparat și vopsit acoperișul și crucea de pe turlă, a fost amenajată curtea locașului de cult, în jurul bisericii s-a amenajat un trotuar și s-au construit gardul și poarta de acces, din fier forjat. De asemenea, biserica a fost înzestrată cu toate cele necesare săvârşirii sfintelor slujbe.

 

Autor

Articole pe aceeași temă

Distribuie