† ANDREI Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului – Dumnezeu şi Patria

Centenarul Marii Uniri a fost marcat de mai multe demersuri editoriale. În vreme ce istoricii au șters colbul istoriei de pe documente ce rămăseseră, din varii pricini, necunoscute publicului larg, sau au încercat reevaluarea discursului cu privire la anumite evenimente și sensurile lor, oamenii cu vocație interdisciplinară, s-au străduit să vorbească despre aspecte cu relevanță teologică, filosofică sau sociologică,ce au acompaniat sau au urmat fericitul eveniment.

Între autorii care au cinstit momentul printr-un volum, se numără și Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Andrei al Clujului. Frumoasa broșură de 80 de pagini, publicată la editura Renașterea, vine să aducă în fața cititorilor opt eseuri interesate, ce vorbesc despre contribuția Bisericii Ortodoxe la conservarea identității naționale și la promovarea valorilor autohtone în decursul vremii.

În cadrul celui dintâi eseu, intitulat: Ca toți să fie una (p. 5-28), după ce vorbește despre chemarea înspre unitate a Creștinismului și vocația Bisericii Ortodoxe de a căuta transformarea ei dintr-un deziderat într-un fapt real, dânsul se referă la relația dintre unitatea spirituală și cea națională. Pe cele două le vede legate între ele și ține să sublinieze faptul că:

„Credem că această unitate politică a fost precedată de unitatea noastră spirituală. Această unitate spirituală i-a făcut pe marii bărbaţi ai neamului să lupte cu tenacitate pentru a-şi vedea visul împlinit. „Avem un vis neîmplinit, / Copil al suferinţii / De jalea lui ne-au răposat / Şi moşii şi părinţii …”, scrie Octavian Goga”. (p. 15).  

Ulterior, în „Decembrie. „Ce-ți doresc eu ție, Dulce Românie?” (p. 29-32), ierarhul Clujului se transpune în atmosfera de sărbătoare și încearcă să reconstituie cele trăite atunci de către cei aflați de față. Dânsul ține să vadă aici țara personalizându-o și privindu-o prin ochii cu care îndrăgostitul își vede iubita, așa cum au făcut-o și marii bărbați ai țării în acele momente și așa cum au descris-o scriitori precum părintele Ion Agârbiceanu. În acest sens trebuie înțelese cuvintele:

„Nostalgic ne gândim la euforia ce i-a cuprins pe români la 1 Decembrie 1918, când s-au adunat la Alba Iulia și și-au exprimat dorința de a se uni pe veci cu  Țara. România a devenit Mare, a devenit frumoasă, și în sufletul celor ce așteptau de multă vreme clipa aceasta s-au născut sentimente greu de exprimat în scris. Le dă glas un dascăl de vocație, care, după ce a participat la Primul Război Mondial, la Marea Adunare de la Alba Iulia, hoinărea pe câmp și stătea de vorbă cu Țara: „Eu văd că ești alta, eu văd că ești fericită, eu simt bucuria și noua ta viață! Te-aș mângâia ca pe un copil, de-ar fi să trăiesc veacuri. Câmpiile tale, codrii tăi, apele tale, toate-mi vorbesc de negrăita ta fericire, patria mea! Nu ești pământ mort, nu ești vânt, nu ești apă; ești suflet ce tremuri de bucuria libertății”. (p. 30).

O meditație interesantă, ce aduce parcă stilistic cu texte de altădată, ale unor autori precum Nichifor Crainic, oferă Înaltpreasfințitul în Dumnezeu și Patria (p. 33-40). Dânsul pledează aici pentru recalibrarea axiologică a societății contemporane și propune două valori care, în opinia dânsului, ar trebui să aibă caracterul de absolute. E silit însă, să constate cu tristețe că, din nefericire, în ciuda importanței lor, societatea contemporană le neglijează totuși:

„Pentru noi sunt două valori absolute: Dumnezeu şi Patria. Din nefericire, în aceste vremuri secularizate şi secularizante, nu toată lumea le receptează ca atare. Imnul nostru naţional afirmă cu tărie că înaintea cortegiului sunt „preoţi, cu crucea-n frunte! / Căci oastea e creştină”, şi, totuşi, fără discernământ, sunt voci care încearcă discreditarea Bisericii. Iar dragostea faţă de Patrie, faţă de drapel, de imn şi de însemnele oficiale, este dusă în derizoriu. Or, pentru aceste valori a curs mult sânge, s-au dat multe jertfe. România Mare este darul lui Dumnezeu, zicea Mircea Vulcănescu, tocmai pentru jertfa şi dragostea faţă de neam a eroilor noştri”. (p. 34-35).

Volumul se continuă cu texte dedicate Sfinților ardeleni (p. 41-50), apărătorilor și mărturisitorilor credinței (p. 51-56) și celor care au pus pe Dumnezeu deasupra tuturor celorlalte aspecte în timpul regimului comunist (p. 57-57). Părintele Mitropolit vorbește de asemenea despre eroi și relevanța lor (p. 67-77), conștient fiind că adevărata înțelegere a unui moment solemn precum cel al unirii, e ombilical legată de ideea de erou și eroism. Valorificarea unor clasici ai literaturii române, majoritatea participanți activi la evenimentele din 1918, precum Octavian Goga sau Ion Agârbiceanu, vine să confere plus valoare întregului demers. Apărut la momentul potrivit, volumul Dumnezeu și Patria, dedicat de către Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Andrei Marii Uniri și modului în care Biserica Ortodoxă a contribuit la realizarea acestui eveniment cu valoare esențială în istoria noastră recentă, se constituie într-o carte ce nu trebuie să lipsească din nici o bibliotecă. Creștinilor le slujește la fortificarea întru cele ale credinței, istoricilor și filosofilor la deschiderea orizonturilor înspre interdisciplinaritate, iar scepticilor le spulberă o parte dintre dubii.

Radio Renasterea
Radio Renasterea
† ANDREI Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului - Dumnezeu şi Patria
Loading
/
<a href="https://radiorenasterea.ro/author/maxim-morariu/" target="_self">Protos. Maxim Morariu</a>

Protos. Maxim Morariu

Doctor în teologie al Faculății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca (Summa cum laude) și doctor în științe sociale al Universității Pontificale Angelicum din Roma (Summa cum laude). A absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă clujeană (ca şef de promoţie) și un masterat în ,,Consiliere Pastorală şi Asistență Psihosocială”, în cadrul facultăţii menţionate, Facultatea de Istorie și Filosofie, nivel licență (2014), și masteratul în ,,Istoria Europei de Sud-est” (2016), Institutul Ecumenic de la Bossey (Universitatea din Geneva, 2018), și a studiat la Universitățile din Kosice, Graz, Belgrad, precum și la Universitatea Pontificală Angelicum din Roma, Italia. A publicat, editat, coordonat sau tradus nu mai puțin de 32 de volume și peste 300 de studii și articole de specialitate în țară și străinătate. Este membru editorial a 8 reviste de specialitate (2 indexate Web of Science), membru fondator și redactor-șef al Revistei Astra Salvensis, recunoscută la nivel internațional, secretar științific al Despărțământului „Vasile Moga” al ASTREI Sebeș și al Centrului de Studii „Ioan Lupaș” din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca și cercetător asociat al Universității din Pretoria (Africa de Sud). Ca om de radio realizează emisiuni și rubrici pentru Radio Renașterea (Cluj-Napoca), Radio Trinitas (București) și Radio Someș (Bistrița) și colaborează cu portalul doxologia.ro. Începând cu anul 2022 este de asemenea eclesiarhul Catedralei Episcopale „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Saint-Hubert, Quebec (Canada).
Mai multe din Cărți vechi și noi
Elisabeth Behr-Sigel, Lev Gillet „un  monah al Bisericii de Răsărit”

Elisabeth Behr-Sigel, Lev Gillet „un monah al Bisericii de Răsărit”

Traducere în limba română de Ciprian Vidican, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2020, 680 p. Arareori se întâmplă ca o personalitate să scrie despre o alta și încă în culori pozitive. De cele mai multe ori, elitele se ignoră, se concurează, sau se critică între ele. În...