După uciderea cu pietre a sfântului arhidiacon Ștefan trupul mucenicului a stat neîngropat timp de două zile. Cel care a avut curaj să ia trupul sfântului și să-l îngroape a fost învățatul Gamaliel, care l-a avut ca și ucenic pe Sfântul Ștefan.

Acesta l-a îngropat în mormântul său, în satul Cafargamala la aproximativ 32 Km de Ierusalim. Printr-o minune divină, după 400 de ani, preotul satului Cafargamala va afla despre existența mormântului care adăpostea trupul sfântului Ștefan. Mormântul a fost deschis, s-a oficiat o slujbă de Patriarhul Ioan al Ierusalimului și sfintele moaștele au fost duse la Ierusalim.

Aici a fost ridicată o biserică în cinstea sfântului, lăcaș în care au fost depuse și sfintele sale moaște.

La puțin timp, ctitorul sfântului lăcaș a trecut la cel veșnice și a fost depus în sfânta biserică, având un sicriu asemănător cu racla Sfântului Ștefan. Soția ctitorului, pe nume Iuliana, a hotărât să se întoarcă acasă, la Constantinopol, și a dorit să ia cu dânsa și trupul soțului ei, însă prin providență divină, a greșit sicriul și a luat racla cu sfintele moaște ale Sfântului Ștefan, care astfel au ajuns la Constantinopol.