Împăratul Deciu (249-251) a vrut ca din primul an al domniei lui să-și organizeze întreaga armată. În acest sens a trimis în insula Kios din Marea Egee pe tribunul Numerian cu porunca de a încorpora pe toți tinerii înscriși în armată. Între ei a fost și Sfântul Mucenic Isidor. El trăia în rugăciune, post și înfrânare.
După un timp a venit poruncă de la împăratul Deciu că orice creștin s-ar afla în rândurile soldaților trebuie să jertfească idolilor. Isidor a fost pârât că este creștin și a fost chemat la judecată în fața lui Numerian. Fiind îndemnat să jertfească, Isidor a refuzat să facă acest lucru și de aceea a fost supus supliciilor primind în cele din urmă moarte martirică.
Trupul mucenicului Isidor a fost luat pe ascuns de prietenul său Antonie și îngropat la marginea orașului. Credincioasa Mironia, o creștină bogată din Efes, l-a mutat într-un loc deosebit.
După încetarea persecuției lui Deciu, aceasta a construit o biserică chiar peste moaștele mucenicului, în amintirea și în numele lui.