Vineri se împlinesc 143 de ani de la nașterea protopopului martir Aurel Munteanu, neobosit susținător al identității naționale și spirituale a românilor, contribuind activ la înființarea de instituții menite să le protejeze și să le afirme valorile. Jertfa sa supremă rămâne un simbol al devotamentului față de neam și credință.
Născut în data de 2 mai 1882 în Merghindeal, județul Sibiu, Aurel Munteanu a fost de timpuriu atras de vocația preoțească și de angajamentul civic. După o perioadă de slujire la Sebeșul Mare, în județul Cluj, a devenit o figură centrală a comunității românești din Huedin.
A participat activ la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, în 1 decembrie 1918, ca reprezentant al Huedinului, contribuind astfel la decizia istorică de unire a Transilvaniei cu România. După Unire, a fost desemnat primul protopop al nou-înființatului protopopiat din Huedin, devenind ulterior ctitor al Catedralei Moților.
Tragedia vieții sale a survenit după Dictatul de la Viena, în data de 30 august 1940, când nordul Transilvaniei a fost ocupat de trupele horthyste maghiare. Atunci el a devenit ținta unei represiuni brutale. Deși nu instigase niciodată la ură interetnică, ci dimpotrivă, promovase o conviețuire pașnică, a fost asasinat cu o cruzime de nedescris.
Potrivit unui raport al Ministerului Afacerilor Străine, „a fost bătut în plină stradă cu pumnii şi ciomege, trântit la pământ, i-au smuls părul şi barba cu carne cu tot, iar unul dintre asasini i-a înfipt un par în gură până i-a ieşit prin ceafă”. Prin moartea sa, Protopopul Aurel Munteanu a devenit martir și un simbol al luptei pentru demnitate, credință și identitate.
Foto credit: Radio Renașterea
