Senatul României aniversează marți 161 de ani de la înființare. 

Senatul a apărut pe scena politică din țara noastră la inițiativa domnitorului Alexandru Ioan Cuza, în anul 1864, când românii s-au pronunțat asupra unui document cu valoare constituțională – „Statutul dezvoltător al Convenției de la Paris din 7/19 august 1858”.

Statutul prevedea instituirea unei noi Camere parlamentare, alături de Adunarea Deputaților.

Un factor de echilibru

În cadrul acestui sistem bicameral, primul Senat al României, care avea și atribuții privind controlul constituționalității legilor, a funcționat ca un „corp ponderator”, ca un factor de echilibru între puterile statului, se arată pe site-ul Senatului României.

Primul senat era alcătuit din membri de drept (capi ai Bisericii și ai unor autorități publice) și membri numiți de domnitor (reprezentați ai județelor și înalți funcționari ai statului).

Primul președinte al Senatului României a fost Mitropolitul Nifon Rusailă al Ungrovlahiei, ulterior Mitropolit primat al României.

Prin Constituția din 1866, întemeiată pe principii democratice considerate avansate la acea vreme, Senatul a devenit un organ ales, pe bază de vot cenzitar, deși cuprindea și câțiva membri de drept, cum sunt moștenitorul tronului și fruntașii Bisericii.

Câte două persoane din fiecare județ erau alese în Senat pentru o durată de opt ani, jumătate din numărul lor fiind reînnoit la patru ani. Universitățile din București și Iași aveau dreptul de a alege câte un reprezentant propriu în Senat.

Cu acest sistem parlamentar bicameral România s-a înscris în familia statelor democratice ale Europei și a cunoscut un rapid proces de modernizare politică, economică și culturală, sub un regim de monarhie constituțională care a durat până la începutul celui de Al doilea Război Mondial.

Senatul a jucat un rol deosebit în viața politică românească și prin faptul că a reprezentat principalul for de consacrare a unor decizii de însemnătate istorică pentru națiunea română, de la proclamarea Independenței de stat (1877) și adoptarea unor legi importante menite să accelereze modernizarea țării, până la consfințirea Marii Uniri din 1918 și relansarea dezvoltării pe noi coordonate a României în perioada interbelică.

Conform Constituției din 1923, Senatul și Adunarea Deputaților au devenit organe reprezentative alese prin vot universal, fapt ce a marcat o etapă nouă în evoluția parlamentarismului românesc.

Desființat în comunism

După 23 august 1944, sub presiunea forțelor sovietice și comuniste, Senatul a fost desființat printr-un decret din iulie 1946.

Revoluția din decembrie 1989 a deschis calea revenirii României la un regim democratic autentic, bazat pe alegeri libere și pluralism politic, pe respectarea drepturilor omului, pe separația puterilor și răspunderea guvernanților în fața organelor reprezentative. Prin actele emise de puterea revoluționară provizorie, în primăvara anului 1990, Senatul a fost reînființat, ca instituție reprezentativă și legislativă.

Renașterea Senatului, o instituție de prestigiu a statului român modern, a însemnat și revenirea țării la tradițiile sale democratice și parlamentare, la un Parlament bicameral, cu adevărat reprezentativ, în conformitate cu standardele statului de drept.

În prezent sediul Senatului României este în Palatul Parlamentului.

Sursă foto: Ziarul Lumina