20 de ani de la apariţia ediţiei jubiliare a Bibliei diortosite de Mitropolitul Bartolomeu

de | dec. 16, 2021 | Eseu

Fără îndoială, opera esenţială a Mitropolitului Bartolomeu Anania, Biblia Jubiliară, constituie un regal spiritual şi cultural, un dar inestimabil făcut limbii române.

Acest proiect de anvergură, întins pe un arc mare de timp (23 dec. 1990 – 10 aug. 2001) şi derulat pe axa a două spaţii duhovniceşti, mănăstirile Văratec şi Nicula, a pornit iniţial de la ideea părintelui profesor Dumitru Fecioru, care îi făcuse Arhimandritului Bartolomeu Anania, în anul 1988, propunerea de a lucra la o nouă versiune a Bibliei, din două considerente: evoluţia limbii române şi noile ediţii critice ale Septuagintei.

Nu doar Biserica – îi va spune părintele Fecioru arhimandritului Bartolomeu –, ci şi cultura românească au nevoie de o nouă traducere… E o datorie de conştiinţă. Şi m-am gândit că numai noi doi o putem face; eu ca elenist, iar sfinţia ta ca expert în limba română. Ai certificatul lui Arghezi, iar asta nu e puţin lucru” (Memorii, Polirom, 2008, p. 650).

Nobleţea gândului părintelui profesor a stăruit în mintea arhimandritului Bartolomeu, iar după moartea părintelui Fecioru, în februarie 1988, la 83 de ani, a rămas suspendat între „cutezanţă şi spaimă”. Însă, la masa de lucru, arhimandritul Bartolomeu s-a resemnat să lucreze singur, „cu conştiinţa că sunt doi, literatul, posesor al unei bogate experienţe a limbii române, şi teologul” (Logos. Arhiepiscopului Bartolomeuai Clujului la împlinirea vârstei de 80 de ani). Din momentul în care Dumnezeu i-a rânduit data începerii lucrului la Biblie (23 dec. 1990) – „Ajuns acasă (de la Sfânta Liturghie ), am făcut o cruce cu «Doamne, ajută-mă!» şi aşa am început o trudă care avea să dureze, aproape fără întrerupere, unsprezece ani” (Memorii, p. 652) –, orice intenţie literară a fost pusă între paranteze, după cum avea să mărturisească autorul însuşi în câteva memorabile interviuri: „Opera mea literară nu mă interesează” (Adevărul literar şi artistic, 28 nov. 1993, nr. 194), „Tot ce am scris şi tot ceea ce plănuisem să scriu mi se pare lipsit de importanţă” (Cotidianul, 21 ian. 1994).

Întrebuinţând un epitet folosit pentru a desemna travaliul scriitorului, munca de „ocnaş” a diortosirii, şi nu traducerii Bibliei, a continuat pe linia ediţiilor greceşti ale Septuagintei şi Noului Testament, până la manualele de traducere editate de United Bible Societes, şi a celor 12 volume masive ale monumentalei lucrări The Interpreters Bible (Memorii, p. 652) şi, bineînţeles, Biblia de la Bucureşti din 1975, ce a servit drept text de lucru. Acest impresionant evantai bibliografic denotă capacitatea asimilativă a scriitorului ierarh Bartolomeu, demnă de admiraţie, dată fiind vârsta înaintată şi peregrinarea prin închisorile comuniste.

Desenul diortosirii a accentuat în chip aparte, pe lângă palierele lexical, sintactic şi de stil (Candela Moldovei, 11 nov. 1999), cerinţele omului modern, astfel că versiunea Înaltpreasfinţitului Bartolomeu este garnisită cu rafinate note de subsol, unde observăm că ierarhul diortositor patinează graţios pe suprafeţele hagiografică, istorică, geografică, interesant fiind modul în care poezia se instilează în notele infrapaginale. De asemenea, caracterul de noutate a ediţiei Mitropolitului Bartolomeu rezidă şi în comentariile introductive, concordanţa biblică pe teme ordonate alfabetic, atribuită pr. prof Ioan Chirilă şi pr. Anton Savelovici, precum şi includerea câtorva hărţi color ale vechiului şi noului Israel, toate facilitând lectura Cărţii sfinte.

Versiunea Bibliei Înaltpreasfinţitului Bartolomeu a prilejuit remarcabile texte scrise şi rostite, adunate ulterior în lucrarea  Primele mărturii despre Biblia Jubiliară 2001, îngrijită de pr. Ştefan Iloaie şi apărută în anul 2003 la editura Renaşterea, unde semnează nume cu rezonanţă din sfera teologică şi filologică.

În acelaşi an, editura Renaşterea a publicat şi Caietele de lucru, volum îngrijit de pr. Călin Florea, un corolar al Bibliei, care revelează „iradianţa sufletească” și metoda de diortosire a Înaltului Bartolomeu.

Autor: Dr. Nicoleta Pălimaru

Ultimele articole

Mai multe din Eseu
Preasfințitul Vasile – un dar al lui Dumnezeu!

Preasfințitul Vasile – un dar al lui Dumnezeu!

Părinte, Ori de câte ori se întâmpla să ne despărțim temporar, petrecându-ne peste pragul ușii tale, nu plecai din prag până nu dispăream în zare... Aceasta era una dintre atitudinile Părintelui nostru Vasile. În fapt, el nu se despărțea de nimeni, niciodată, nu vroia...

De ce îl sărbătorim în 13 noiembrie pe Sf. Ioan Gură de Aur? 

De ce îl sărbătorim în 13 noiembrie pe Sf. Ioan Gură de Aur? 

Unul dintre marii părinţi ai creştinismului, Arhiepiscopul Ioan al Constantinopolului (†407) este cunoscut şi sub numele de „Atletul lui Hristos”, titulatură oferită de pr. Virgil Gheorghiu în cartea tradusă în română sub titlul omonim, apărută la Sibiu în 2004,...

Sfântul Nectarie din Eghina – Făcătorul de minuni

Sfântul Nectarie din Eghina – Făcătorul de minuni

Secolul XX, deși copleșit de o nemaivăzută recrudescenţă a răului, prin convulsii sociale, războaie sau regimuri totalitare, a fost marcat totodată și de parcursul spiritual al unor sfinţi de excepţie. A fost o modalitate prin care Dumnezeu a compensat lucrarea...

Hristos – Domnul vindecării și al Vieții

Hristos – Domnul vindecării și al Vieții

Aspecte introductive Relatarea lucanică continuă și în această duminică. Medicul narator așterne astăzi în fața cititorilor descrierea altor fapte minunate. De-această dată, în centrul istorisirii se găsește o înviere. Însă mai e un aspect periferic, extrem de...

Împărăția și ipostazele ei

Împărăția și ipostazele ei

Text și context Parabola aflată în centrul pericopei de astăzi e adresată fariseilor. Pentru a nu știu câta oară, Hristos critică atitudinea lor și vine să pună accentele cum se cade. Formalismului atât de des invocat de ei, devenit însă o adevărată formă fără fond,...