20 de ani de la apariţia ediţiei jubiliare a Bibliei diortosite de Mitropolitul Bartolomeu

de | dec. 16, 2021 | Eseu

Fără îndoială, opera esenţială a Mitropolitului Bartolomeu Anania, Biblia Jubiliară, constituie un regal spiritual şi cultural, un dar inestimabil făcut limbii române.

Acest proiect de anvergură, întins pe un arc mare de timp (23 dec. 1990 – 10 aug. 2001) şi derulat pe axa a două spaţii duhovniceşti, mănăstirile Văratec şi Nicula, a pornit iniţial de la ideea părintelui profesor Dumitru Fecioru, care îi făcuse Arhimandritului Bartolomeu Anania, în anul 1988, propunerea de a lucra la o nouă versiune a Bibliei, din două considerente: evoluţia limbii române şi noile ediţii critice ale Septuagintei.

Nu doar Biserica – îi va spune părintele Fecioru arhimandritului Bartolomeu –, ci şi cultura românească au nevoie de o nouă traducere… E o datorie de conştiinţă. Şi m-am gândit că numai noi doi o putem face; eu ca elenist, iar sfinţia ta ca expert în limba română. Ai certificatul lui Arghezi, iar asta nu e puţin lucru” (Memorii, Polirom, 2008, p. 650).

Nobleţea gândului părintelui profesor a stăruit în mintea arhimandritului Bartolomeu, iar după moartea părintelui Fecioru, în februarie 1988, la 83 de ani, a rămas suspendat între „cutezanţă şi spaimă”. Însă, la masa de lucru, arhimandritul Bartolomeu s-a resemnat să lucreze singur, „cu conştiinţa că sunt doi, literatul, posesor al unei bogate experienţe a limbii române, şi teologul” (Logos. Arhiepiscopului Bartolomeuai Clujului la împlinirea vârstei de 80 de ani). Din momentul în care Dumnezeu i-a rânduit data începerii lucrului la Biblie (23 dec. 1990) – „Ajuns acasă (de la Sfânta Liturghie ), am făcut o cruce cu «Doamne, ajută-mă!» şi aşa am început o trudă care avea să dureze, aproape fără întrerupere, unsprezece ani” (Memorii, p. 652) –, orice intenţie literară a fost pusă între paranteze, după cum avea să mărturisească autorul însuşi în câteva memorabile interviuri: „Opera mea literară nu mă interesează” (Adevărul literar şi artistic, 28 nov. 1993, nr. 194), „Tot ce am scris şi tot ceea ce plănuisem să scriu mi se pare lipsit de importanţă” (Cotidianul, 21 ian. 1994).

Întrebuinţând un epitet folosit pentru a desemna travaliul scriitorului, munca de „ocnaş” a diortosirii, şi nu traducerii Bibliei, a continuat pe linia ediţiilor greceşti ale Septuagintei şi Noului Testament, până la manualele de traducere editate de United Bible Societes, şi a celor 12 volume masive ale monumentalei lucrări The Interpreters Bible (Memorii, p. 652) şi, bineînţeles, Biblia de la Bucureşti din 1975, ce a servit drept text de lucru. Acest impresionant evantai bibliografic denotă capacitatea asimilativă a scriitorului ierarh Bartolomeu, demnă de admiraţie, dată fiind vârsta înaintată şi peregrinarea prin închisorile comuniste.

Desenul diortosirii a accentuat în chip aparte, pe lângă palierele lexical, sintactic şi de stil (Candela Moldovei, 11 nov. 1999), cerinţele omului modern, astfel că versiunea Înaltpreasfinţitului Bartolomeu este garnisită cu rafinate note de subsol, unde observăm că ierarhul diortositor patinează graţios pe suprafeţele hagiografică, istorică, geografică, interesant fiind modul în care poezia se instilează în notele infrapaginale. De asemenea, caracterul de noutate a ediţiei Mitropolitului Bartolomeu rezidă şi în comentariile introductive, concordanţa biblică pe teme ordonate alfabetic, atribuită pr. prof Ioan Chirilă şi pr. Anton Savelovici, precum şi includerea câtorva hărţi color ale vechiului şi noului Israel, toate facilitând lectura Cărţii sfinte.

Versiunea Bibliei Înaltpreasfinţitului Bartolomeu a prilejuit remarcabile texte scrise şi rostite, adunate ulterior în lucrarea  Primele mărturii despre Biblia Jubiliară 2001, îngrijită de pr. Ştefan Iloaie şi apărută în anul 2003 la editura Renaşterea, unde semnează nume cu rezonanţă din sfera teologică şi filologică.

În acelaşi an, editura Renaşterea a publicat şi Caietele de lucru, volum îngrijit de pr. Călin Florea, un corolar al Bibliei, care revelează „iradianţa sufletească” și metoda de diortosire a Înaltului Bartolomeu.

Autor: Dr. Nicoleta Pălimaru

Ultimele articole

Filip Lazăr – compozitor român

Filip Lazăr – compozitor român

Considerat un mare talent, cel mai relevant compozitor român după George Enescu. Astăzi vom vorbi despre Filip Lazăr. S-a născut într-o familie cu înclinaţii muzicale, mama sa oferindu-i primele lecții de pian. Şi-a continuat pregătirea cu Paulina Moscovici (pian),...

Mai multe din Eseu
Hristos Vindecătorul

Hristos Vindecătorul

Aspecte introductive Ar fi multe de spus cu privire la această pericopă. Ar fi și mai multe de înțeles dintr-o lectură făcută cu inima, a pasajului în cauză.Hristos, cel se prezintă în ipostaza Semănătorului vine apoi să potolească furtuna. Iar ulterior să izgonească...

Sfinții Mărturisitori Ardeleni și statornicia în credință

Sfinții Mărturisitori Ardeleni și statornicia în credință

Sărbătoarea noastră din 21 octombrie este una relativ nouă ca pondere în viața liturgică a comunităților ortodoxe din Transilvania. Doar de câțiva ani este consemnată cu roșu în calendarele creștine ortodoxe ale eparhiei noastre, deși acești sfinți mărturisitori și...

Domnul și grija de ceilalți

Domnul și grija de ceilalți

Aspecte introductive Pasajul ce conține Evanghelia de astăzi este unul complex și de o densitate dogmatică rar întâlnită. De-altfel, Apostolul Ioan este un om care se remarcă prin profunzimea gândirii și atenția pentru chestiuni ce trec dincolo de simpla narațiune cu...

Gânduri despre Cuvioasa

Gânduri despre Cuvioasa

Unui șoarece de bibliotecă ca mine, învățat cu ștersul colbului de pe documente și scoaterea din negura istoriei a unor informații inedite, nu-i prea surâde ideea de a scrie despre Cuvioasa. În discreția ei a lăsat cam puține informații care ar putea fi valorificate...

Fiul și mama văduvă

Fiul și mama văduvă

Aspecte introductive Tot în jurul iubirii gravitează, aidoma celei din duminica trecută, și pericopa evenghelică de astăzi. Dacă acolo a fost vorba despre o formă jertfelnică a acesteia, aici Sfântul Luca ne-o pune înainte pe cea suferindă. În fața ei, Fiul lui...