Cuviosul Antonie s-a născut într-un sat din județul Vâlcea. A fost tuns călugăr la Iezerul – Vâlcea, un schit retras, primind numele Antonie. Prin anul 1690 s-a retras în Muntele Iezerul, unde a construit un paraclis, timp de trei ani, lângă o mică peșteră. Pentru viața sa curată, cuviosul a primit de la Dumnezeu darul mai-înainte-vederii și al vindecării. În scurt timp, numele lui a ajuns vestit chiar și dincolo de Carpați, în Transilvania. După 28 ani de aspră nevoință, Cuviosul Antonie a răposat, înainte de anul 1714, și a fost înmormântat de egumenul Schitului Iezerul, împreună cu obștea mănăstirii, lângă ușa paraclisului săpat de el. Se păstrează chilia cuviosului, cunoscută sub numele de „Peștera Sfântului Antonie”, dar și micul paraclis săpat în piatră.
