Sfântul Cuvios Stelian a fost închinat lui Dumnezeu încă din pântecele maicii sale şi s-a făcut locaş Duhului Sfânt. El, împărţindu-şi la săraci bogăţia ce avea şi făcându-se monah, covârşea pe toţi prin aspra lui vieţuire şi anevoioasă sihăstrie.
S-a dus apoi în pustie şi vieţuia într-o peşteră şi primea hrană de la înger. Acolo, s-a învrednicit şi de darul doctorilor fără de arginţi şi tămăduia multe şi grele suferinţe, mai ales pe timp de molime, când mureau mulţi copii. Era rugător pentru sănătatea copiilor şi pentru familiile creştine care-i cereau ajutorul duhovnicesc.
Astfel, el era socotit sprijinitorul şi ajutătorul copiilor. Deci, pururea pomenitul, Stelian, aşa vieţuind, vindecări şi multe minuni săvârşind, la adânci bătrâneţi s-a mutat către Domnul. Nu se cunoaşte timpul vieţuirii sale. Unii socotesc că Sfântul a trăit în Paflagonia (Asia Mică) în vremea domniei împăratului Heraclie (610-641). O parte din sfintele sale moaşte se găseşte şi în ţara noastră, la biserica Sfântul Stelian-Lucaci din Bucureşti.
Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi. Amin.
