În Alexandria, cetatea Egiptului, luând scaunul patriarhiei Dioscor ereticul, după moartea Sfântului Chiril a umplut tot Egiptul de eresul său, însă era acolo un preot dreptcredincios şi nebiruit în creştineştile dogme, anume Proterie, sfânt cu viaţa şi plin de înţelepciunea cea insuflată de Dumnezeu.

Acesta, văzând pe mulţi abătându-se la eresul patriarhului, care spunea că este numai o fire în Hristos, li se opunea cu putere prin cuvânt. Patriarhul Dioscor a încercat să-l aducă la erezia sa și l-a ridicat la demnitatea de protoiereu. Dar acest lucru nu a ajutat, deoarece Sfântul Proterie era tare în credinţă, ca cel ce învăţase bine de la Preasfinţitul Chiril, patriarhul anterior al Alexandriei.

În Calcedon, la al patrulea Sinod Ecumenic, Dioscor a fost condamnat pentru eresul său şi depus din treapta patriarhiei. Alungat în ţara Paflagoniei, în cetatea ce se numea Gangra, a murit acolo după o vreme. Iar în Alexandria, a fost ales în scaunul patriarhal Sfântul Proterie. Dar poporul era încă de partea ereziei lui Dioscor şi unii clerici, nu primeau alegerea lui Proterie fiind mare dezbinare în Biserica Alexandriei.

Deci, Sfântul Proterie răbdând multe primejdii, prin tulburarea poporului eretic şi temându-se să nu fie ucis, a avut neapărată nevoie de oaste din partea împăratului Marcian pentru apărarea sa.

Antipatul din Tebaida, venind în cetate ca să împace tulburarea, popoarele aruncau cu pietre asupra ostaşilor care intrau cu dânsul. Ostaşii, văzând răscularea poporului, au alergat în locaşul ce se numea Serapidis şi s-au închis într-însul; iar poporul, alergând, a împresurat locaşul şi luându-l, au ars cu foc de vii pe ostaşii de acolo.

Auzind de aceasta, dreptcredinciosul împărat Marcian s-a mâniat foarte şi a trimis oaste mai mare, a luat grâul şi hrana care ajungeau în Alexandria pe mare, apoi le-a constrâns toată libertatea alexandrinilor.

Atunci oamenii l-au rugat pe Patriarhul Proterie să mijlocească la împărat pentru dânşii. El a înduplecat pe împărat pentru cetatea sa şi a câştigat toate cele cerute. Apoi a vieţuit în pace o vreme pe scaunul patriarhal.

După ce a murit dreptcredinciosul împărat Marcian, ereticii s-au ridicat din nou, începând a îndemna poporul la răzvrărtire. În acest context, Timotei Eliur a venit în biserică cu mult popor, cu ostaşi înarmaţi și cu doi episcopi eretic şi s-a numit Patriarh al Alexandriei.

Patriarhul Proterie s-a ascuns în baptisteriul bisericii, dar a fost găsit și ucis în Sâmbăta Mare de popor împreună cu alte șase persoane care erau cu el.

Ulterior Timotei Eliur a fost judecat și trimis în surghiun, în cetatea Gangra, unde s-a săvârşit şi Dioscor învăţătorul său. În locul lui a fost ales la Patriarhia Alexandriei alt Timotei, care se chema Salofachiul.