Ultimii ani ne-au dovedit că abordarea politic corectă încurajează dictatura minorității. Dictaturile, că vorbim de majoritate sau minoritate, trebuie evitate cu orice preț, e de la sine înțeles. Ultimii ani ne-au dovedit că libertatea poate fi pierdută în libertate, că democrația poate fi doar un brand care ascunde în spate monștri, că opțiunea îți este luată în considerare în măsura în care convine grupului de influență. Ultimii ani ne-au dovedit că sintagma „pâine și circ” este permanent valabilă și că boala indiferenței dezvoltă cancerul nesimțirii. Și totuși, de ce Religia în școală și nu altundeva? Sunt numeroase motivele pentru care merită să studiem Religia, dar mă voirezuma la 4.

1. Acceptarea celuilalt (toleranța)

Războaiele religioase din sec. al XVII-lea (care-au încetat doar pe hârtie, vezi cazul Irlandei de Nord (Europa) și care astăzi capătă alte forme (Orient), Revoluția franceză cu lupta dintre zeița Rațiune și Dumnezeul creștinilor, marxismul și „copiii” lui, acestea și altele au constituit tot atâtea motive pentru a căuta o soluție în depășirea crizelor. Dialogurile ecumenice n-au fost întâmplătoare.Ele au venit pe fondul unor grave crize religioase și confesionale. Au început în Europa și în mai puțin de un secol au inclus întreg Mapamondul. S-au dovedit necesare. Educația religioasă, făcută nepătimaș, nu în spirit prozelitist, ci cu dragoste față de Dumnezeu și cu o conștiință vie că „cel care spune că-l iubește pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăște, mincinos este” (I In.4,20), duce la toleranță. Deși un termen echivoc, trebuie să recunoaștem că e cel mai potrivit când vine vorba de relațiile inter-rasiale, respectiv inter-religioase. Să fie întâmplătoare înființarea catedrelor de Teologia Islamului sauTeologie Ortodoxă în marile universități din Germania, Franța sau Statele Unite (țări preponderant catolice sau protestante)? Nu sunt oare menite să ajute oamenii să se accepte așa cum sunt, să  accepte și păreri religioase contrare tradiției lor? Nu e loc să dezvoltăm, dar din punctul meu de vedere, educația religioasă corect făcută și îndeaproape supravegheată (după programe avizate și bine cântărite) ne face mai toleranți.

2.Afirmarea identitățiireligioase

Mulți dintre cei care se consideră persoane tolerante se mint pe ei înșiși. Incultura, autosuficiența, răutatea, discriminarea pozitivă, bigotismul, fundamentalismul (religios sau laic) etc. nu sunt premizele toleranței, dimpotrivă. Pentru a fi toleranți trebuie să fim cultivați, să ne cunoaștem originile și să-i cunoaștem pe ceilalți. E nevoie de o brumă de cultură umanist-creștină, de o cultură religioasă, pentru a depăși prejudecățile ateiste și extremist-religioase. Să înțelegem de ce unii se roagă într-un fel și noi altfel, să înțelegem de ce unii își mărturisesc credința diferit de ceilalți, să acceptăm diversitatea în spiritul binelui comun. Or, educația religioasă tocmai aici duce. În contextul în care mulți dintre părinți își învață copiii să gândească utilitarist (dezvoltăm doar abilități din ramura disciplinelor reale sau doar comunicarea în limbi străine, că „acolo” se câștigă mai bine), în defavoarea spiritului altruist (al deschiderii sincere față de celălalt), aceștia nu vor fi capabili să spună cine sunt, de unde vin, și ce pot oferi lumii din zestrea lor. Educația religioasă le poate da un sens.

3.Dezvoltarea abordării inter și transdisciplinare

Dacă mai bine de un secol au fost apreciați și, în unele cercuri, mai sunt apreciați, specialiștii pe un singur domeniu de cercetare, pe o „felie”, astăzi, din ce în ce mai multe studii indică nevoia unei dezvoltări a abordărilor inter și transdiciplinare. Religia este printre puținele care îmbină armonios interdisciplinaritatea și transdisciplinaritatea. În parcurgerea ei vei avea parte și de studierea unei părți a istoriei Europei și a Lumii (Istorie, Istorie Universală), a artei europene și orientale, a marilor gânditori europeni și orientali. Pe lângă Istorie, Religia întreține un dialog viu cu Arhietectura, Muzica și Filosofia, iar mai nou cu Fizica cuantică și Astronomia. Câte dintre disciplinele studiate de copii mai dezvoltă atâtea abilități inter și trans-disciplinare?

4.Descoperirea sineului

Oamenii religioși sunt mai puternici. E indiscutabil! Dacă aș spune-o eu, ar fi necredibil, dar aceleași ziare, care susțin eliminarea Religiei din școli, citând studii celebre, ne oferă informații vizavi de forța oamenilor religioși. Ancorarea în viitor, prin rugăciune, despărțirea de trecut, prin spovedanie, acceptarea și lupta cu problemele, prin puterea și ajutorul lui Dumnezeu, îl fac pe omul religios capabil să treacă mai ușor prin greutăți. Creștinismul, în forma lui cea mai autentică, te ajută șă-ți descoperi și vezi adevăratul chip. Chipul celui care poate iubi, respecta, accepta, tolera; Chipul lui Hristos, descoperirea sinelui.

Toate aceste puncte pot fi dezvoltate pe tot atâtea pagini, dar mă opresc aici. Religia trebuie să rămână în școli! Religia nu e un moft al bigoților, creștinii nu sunt bigoți, nici ignoranți (deși mulți bigoți și ignoranți se numesc creștini), Religia este o necesitate, e un cadru de care avem absolută nevoie în cunoașterea și acceptarea noastră și a celui de lângă noi, în dezvoltarea intelectuală și culturală a oricărui om care se respectă.