Duminică se împlinesc 46 de ani de la plecarea la cele veșnice a Patriarhului Justinian Marina. Ieșind din spital și văzând efectele devastatoare ale cutremurului din 4 martie 1977, inima patriarhului s-a oprit după ce a rostit cuvintele: „Dar ce s-o fi întâmplat cu bisericile mele?”
În perioada sa de păstorire, a construit 302 biserici și a restaurat 2.345, din care 999 de monumente istorice și 128 de mănăstiri.
„Nu trebuie să uităm că această mare operă de restaurare s-a împlinit în cursul celei mai aprige și destructive perioade a epocii comuniste”, remarcă acad. Constantin Bălăceanu-Stolnici în volumul „Patriarhul Justinian în lumina vremurilor” (Ed. Trinitas).
A devenit întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române în 1948, când regimul comunist adus de tancurile sovietice tocmai se instalase. A ales calea dialogului cu noile autorități și a reușit astfel să păstreze bisericile deschise, preoții în sistemul de stat și slujirea continuă a Sfintei Liturghii în țara noastră.
În aceeași perioadă, Albania era declarată stat ateu de comuniștii nou-instalați, bisericile închise, iar preoții uciși.
De altfel, tot acad. Constantin Bălăceanu-Stolnici amintește că Biserica Ortodoxă a conlucrat întotdeauna cu autoritățile de stat, această tradiție dăinuind de la Sf. Împ. Constantin cel Mare și până la colaborarea cu sultanii cuceritori ai Constantinopolului.
„Dacă patriarhii bizantini și Biserica de Răsărit s-ar fi opus dominației otomane, ar fi dispărut comunitățile creștine din Imperiul Otomoan”, a subliniat academicianul în volumul citat.
Totuși, a fost un moment în care Patriarhul Justinian s-a împotrivit regimului: când a protestat împotriva Decretului 410 din 19 noiembrie 1959, care a alungat din mănăstiri monahii și monahiile care aveau sub 54, respectiv 50 de ani. Atunci a fost trimis pentru o perioadă în domiciliu forțat în afara Capitalei.
Patriarhul Justinian a reușit, în plin comunism, canonizarea primilor Sfinți Români (1955) și generalizarea cultului sfinților ale căror moaște se găsesc în țara noastră.
A reorganizat învățământul teologic, a tipărit Biblia Sinodală și multe alte cărți de cult și lucrări, și a reluat legăturile cu alte biserici surori și culte creștine.
Pe lângă diplomația cu care a știut să lucreze, Patriarhul Justinian s-a bucurat și de o relație privilegiată cu Gheorghe Gheorghiu-Dej, pe care îl ajutase ca pe un om aflat într-un moment dificil, înainte ca acesta să devină liderul comunist al țării.
În 1975, la împlinirea a 375 de ani de la înființarea eparhiei Ortodoxe de Alba Iulia, patriarhul a convins autoritățile de utilitatea reînființării acestei eparhii, ca martor al dăinuirii românești în locul unde a fost realizată prima unire statală din istoria românilor.
Pentru a sublinia importanța lucrării celui de al treilea Patriarh al României, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis ca anul 2017 să fie declarat Anul comemorativ Justinian Patriarhul și al Apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului.
Repere biografice
22 februarie 1901: S-a născut în la Suieşti, județul Vâlcea, cu numele de Ioan
1915 – 1929: A studiat la Seminarul Teologic „Sfântul Nicolae” din Râmnicu Vâlcea și la Facultatea de Teologie din București.
1923 – 1926: A fost învățător în județul Vâlcea.
1924: S-a căsătorit cu Lucreția Popescu și a devenit preot în satul Băbeni.
1932: A fost numit director al Seminarului Teologic din Râmnicu Vâlcea.
1935: I-a murit soția, rămânând să crească singur cei doi copii ai lor: Silvia și Ovidiu.
1939: A devenit directorul tipografiei eparhiale.
1945: A fost ales arhiereu vicar al Mitropoliei Moldovei, cu titulatura de Vasluianul.
1947: Ales Arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei.
1948: Ales Arhiepiscop al Bucureștilor, Mitropolit al Ungrovlahiei și Patriarh al României.
Foto credit: Fototeca Ortodoxiei Românești (fotografie de arhivă de la canonizarea primilor Sfinți Români)
