Sfânta Irina a trăit în vremea părinţilor apostolici, botezată fiind de către Sfântul Timotei, ucenicul Sfântului Apostol Pavel. Numele dinaintea botezului al Sfintei Muceniţe era Penelopi.
Părinţii săi, Liciniu şi Licinia, erau însă păgâni şi au primit botezul în urma mărturisirii credinţei creştine făcută de fiica lor.
Tată său, dorind să-şi protejeze fiica de influenţe dăunătoare asupra caracterului şi creşterii sale, a izolat-o într-o clădire, un fel de turn construit în afara oraşului. Era însoţită de treisprezece fecioare şi toate se aflau în grija unei bătrâne, Caria, şi a unui dascăl, Apelian, care era creştin în taină. De la el a aflat Sfânta Irina despre propovăduirea şi viaţa Mântuitorului Iisus Hristos. Atunci când în cetate se afla Sfântul Timotei, din voinţa lui Dumnezeu acesta a ajuns şi în preajma construcţie unde se afla Penelopi, care l-a primit cu bucurie. A fost botezată de acesta, primind numele de Irina.
Liciniu în urma mărturisirii că este creştină s-a tulburat şi a poruncit ca Irina să fie torturată. Îndurând chinurile, Sfânta Irina şi-a convertit întreaga familie la creştinism. A fost adusă de mai multe ori la judecata autorităţilor. A scăpat de fiecare dată din mâna călăilor, prin răbdarea cu care suferea torturile la care era supusă, convertind mulţime mare de popor la creştinism, propovăduind tot timpul pe Hristos.
A murit în Efes, intrând singură într-un mormânt nou şi cerând să fie astupată uşa încăperii şi să fie deschisă după patru zile. După acest timp creştinii care au deschis uşa mormântului l-au găsit pe acesta gol.
