Sfântul Iov se trăgea din seminţia lui Avraam, fiu din fiii lui Isav şi era cel mai bogat om de la răsăritul soarelui, dar şi foarte temător de Dumnezeu.
Era om adevărat, drept şi credincios și avea şapte băieţi şi trei fete. Fii săi, văzând pe tatăl lor că face milostenie veşnic la mii de săraci, au început să facă la fel ca el; mulţi oameni erau chemaţi la masă şi ei slujeau la masa celor necăjiţi.
Deşi Iov era drept şi credincios, Dumnezeu i-a îngăduit îngerului întunericului, Satan, să-l pună la încercare, lăsându-l pe diavol să abată asupra lui nenorocirea, aşa cum se arată în Sfânta Scriptură: „Şi Domnul a zis către Satan: Te-ai uitat la robul Meu Iov, că nu este nici unul ca el pe pământ fără prihană şi drept şi temător de Dumnezeu şi care să se ferească de ce este rău?”. (Iov 1,8)
I-au fost spulberate atunci averile, apoi i-au murit fiii şi fiicele, în cele din urmă a fost încercat cu o boală cumplită în urma căreia a fost părăsit de soţie şi certat de prieteni pentru că nu-şi recunoştea greşelile şi fărădelegile care, în judecata lor, dezlănţuiseră mânia lui Dumnezeu împotriva lui.
Ajunsese să stea Dreptul Iov, cel care mai înainte aducea jertfă lui Dumnezeu pentru gândurile rele pe care ar fi putut să le aibă copiii lui, pe o grămadă de gunoi şi cu un ciob îşi astâmpăra rănile, iar pe Dumnezeu nu l-a hulit.
Pentru această răbdare şi smerenie Dumnezeu îi ridică toate încercările şi îi dăruieşte toate câte le avusese mai înainte, pentru că Sfântul şi Dreptul Iov, a mai trăit după aceea încă 140 de ani, şi a văzut, aşa cum se arată în Sfânta Scriptură, pe fiii săi, şi pe fiii fiilor săi, până la al patrulea neam.
