Cu 84 de ani în urmă, în 10 septembrie 1940, Părintele Aurel Munteanu, primul protopop al Huedinului, trecea la cele veșnice ucis de un grup de soldați străini adepți ai unei ideologii naționaliste extremiste.

Martiriul său s-a datorat faptului că  era recunoscut ca lider al românilor din regiune: a fost reprezentantul Huedinului la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, care a decis Unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918; apoi, după Marea Unire, a fost desemnat protopop de Huedin, primul din istoria nou-înființatului protopopiat; în 1926 a fost ales în Senatul României Mari.

Protopopul Aurel Munteanu s-a născut în 2 mai 1882 la Merghindeal, jud. Sibiu și a slujit o perioadă la Sebeșul Mare, în județul Cluj.

După alegerea ca protopop, a ctitorit Catedrala Moților, unde în prezent funcționează Parohia Huedin I.

Imediat după Dictatul de la Viena, când trupele horthyste maghiare au ocupat Transilvania, protopopul a fost ucis cu cruzime, pentru a speria românii și a-i îndemna să părăsească pământurile lor istorice.

Detaliile martiriului său sunt teribile, deși nu instigase niciodată la ură interetnică: „A fost bătut în plină stradă cu pumnii şi ciomege, a fost trântit la pământ, i-au smuls părul şi barba cu carne cu tot, iar unul dintre asasini i-a înfipt un par în gură până i-a ieşit prin ceafă”, se menţionează într-un raport din epocă aparținând Ministerului Afacerilor Străine.

Protopopul Aurel Munteanu rămâne un exemplu peste timp de afirmare pozitivă a identității naționale, chiar dacă aceasta l-a condus, în contextul său istoric, la jertfa supremă. Contrastul este cu atât mai pilduitor când naționalismului său pașnic se vede confruntat cu naționalismul extremist șovin căruia i-a căzut victimă.