Vrednicul de pomenire Episcopul Nicolae Ivan a trecut la Domnul pe 3 februarie 1936, și este înmormântat în cripta ierarhilor din subsolul Catedralei mitropolitane din Cluj-Napoca. El a reîntemeiat la data de 6 decembrie 1921 Eparhia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului, pe vechile rădăcini ale centrelor ecleziastice medievale de la Feleac şi Vad.

Biografie:

S-a născut în 17 mai 1855, în localitatea Aciliu din județul Sibiu, într-o familie numeroasă de țărani mijlocași. A urmat apoi cursurile primare în Aciliu (1861-1865), județul Sibiu, Liceul de Stat din Sibiu (1865-1874), pe care l-a absolvit cu calificativul „foarte bine” (în iunie 1874) și Seminarul (Institutul) Teologic „Andreian” din Sibiu (1874-1877), tot cu același calificativ („foarte bine”).

După absolovirea școlii pomenite, în septembrie 1877 a fost numit învățător în Săliste ( jud. Sibiu) unde a funcționat până în 1884. În 26 octombrie 1880 a fost hirotonit diacon, de către Mitropolitul Miron Romanul (1828-1898) și preot (în 26 octombrie 1884) și profesor de Religie la Penitenciarul din Aiud. Aici vreme de șase ani (1884-1890) a desfășurat o intensă activitate „umanitară și romanească”, primind elogii și mulțumiri din partea celor care l-au cunoscut.

De 1 octombrie 1890 a funcționat timp de doi ani ca redactor responsabil la „Telegraful Roman” din Sibiu (1890-1892). Ca redactor al acestei vestite publicații religioase a apărat cu multă dârzenie interesele Bisericii și ale Neamului Românesc.

De remarcat că, în ședința Sinodului mitropolitan din Sibiu, din aprilie 1892, și-a adus un aport de seamă la promovarea Hotărârii nr. 17/1892 a Consistoriului arhidiecezan din Sibiu, prin care s-a decis înființarea unei eparhii noi, pe teritoriul Mitropoliei Ardealului. Aceasta era fixată să fie la Cluj sau la Dej, în cazul în care autoritățile maghiare s-ar fi opus acestei idei; până la urmă s-a înființat la Cluj în 1921.

În 31 octombrie 1892 i s-a încredințat conducerea protopopiatului Alba-Iulia, dar și funcția de preot paroh la parohia centrală din același oraș. Aici a fost preocupat nu numai de viața duhovnicească a credincioșilor săi, ci și de promovarea culturii în rândul neamului românesc (mai ales prin ASTRA), dar și de păstrare a unității lui sufletești.

În noiembrie 1894 a fost numt (in paralel) și ca administrator protopopesc la Oraștie.

La 1 iunie 1897 a fost ales asesor (consilier) economic la Arhiepiscopia Sibiului. Între realizarile de seamă se numară ridicarea monumentalei catedrale mitropolitane din Sibiu, precum și a clădirii Academiei Teologice „Andreiene” (azi Facultatea de Teologie „Andreiana” din Sibiu).

A fost membru în Congresul National Bisericesc al Mitropoliei Ardealului (din 1888) și membru al Adunarii Eparhiale a Arhiepiscopiei Sibiului (1888-1919) precum și vicepreședinte al Comitetului Central al Partidului National Român din Transilvania (1906-1918).

A fost unul dintre militanții pentru înfăptuirea statului național român (de la 1 decembrie 1918),

La 15 februarie 1919, a propus reînființarea vechii ctitorii a lui Ștefan cel Mare, a Episcopiei Vadului, Feleacului si Clujului (cu sediul la Cluj), la 22 iunie 1921, și a fost ales întâiul episcop al Clujului.

După hirotonirea sa întru arhiereu, în Catedrala Mitropolitană din Sibiu (în 21 noiembrie/4 decembrie 1921), a fost instalat la Cluj în 6/19 decembrie 1921.

În cei 15 ani de arhierie, în fruntea noii episcopii, pe care „a zidit-o din temelii”, Episcopul Nicolae Ivan a avut relaizari remarcabile: ridicarea Catedralei eparhiale din Cluj, întemeierea Academiei Teologice Ortodoxe, cu un local propriu și cu un corp profesoral de elită, obținerea actualei reședințe arhiepiscopești, a unui orfelinat și a unui cămin preoțesc, întemeierea unei tipografii, a unui mare număr de imobile impunatoare, majoritatea fiind achiziționate prin cumpărare, intravilane ș.a.; a scos la lumină foaia eparhială „Renașterea”, a ctitorit Biserica „Sf. Nicolae” din Cluj, iar alte zeci de biserici s-au ridicat pe timpul păstoririi sale.

A fost membru în Comitetul Central al Astrei (1898-1919), membru onorar al Academiei Române, fodator și președinte al Băncilor românesti „Vatra” din Cluj și „Lumina” din Sibiu; din 1921 a fost membru de drept în Senatul Romaniei.

A desfașurat și o bogată activitate publicistică. Între lucrările sale pomenim: „O pagină din lupta noastră pentru existență” – Sibiu, broșuri „Schițe din viața criminală”, „Copilul de suflet”, „O căsătorie la țară”, un impresionant număr de articole în „Telegraful Roman” – Sibiu, „Tribuna” – Sibiu, „Foaia Poporului” – Sibiu, „Țara Noastră” – Sibiu, „Gazeta Transilvaniei” – Brașov, „Renașterea” – Cluj ș.a.

A trecut la cele veșnice în 3 febrarie 1936, fiind înmormantat cu onoruri naționale, în prezența marilor oameni de stat și într-o atmosferă de adânc doliu, în cripta din subsolul Catedralei din Cluj-Napoca.