Sfântul Teodor Stratilat

Eseu, Sfinții zilei

În fiecare an, pe data de 8 februarie, Biserica Ortodoxă din toată lumea prăznuiește pomenirea Sfântul Mare Mucenic Teodor Stratilat, general în armata romană și mare strateg. După ce devine creștin, nevoind în niciun chip să se lepede de Hristos, va fi martirizat în fața împăratului care până atunci îl prețuise mult și pe care Teodor îl slujise cu multă râvnă, deși de neam era sirian și țara sa fusese cotropită de romani. Acum Teodor slujea unui alt Împărat și unei alte Împărății și s-a dovedit oștean viteaz îndurând moarte martirică.

Până aici istoria nevoințelor și morții acestui martir strălucitor al Bisericii se aseamănă cu a altor mii și mii de martiri, ale căror trupuri au împânzit imperiul și lumea, ascunzându-se în pământ ca niște semințe ce au dat, dau și vor da rod însutit. Trupurile lor sfințite au fost așezate în pământ ca niște temelii pe care se va ridica Biserica cea sfântă a lui Dumnezeu.

Din viața Sfântului Mare Mucenic Teodor Stratilat mai aflăm însă că, înainte de moartea sa martirică, acesta l-a rugat pe un apropiat slujitor și prieten al său ca trupul său să fie înmormântat în țara sa de origine, în Siria.

Moaștele sale au fost duse de slujitor în Siria, fiind îngropate acolo. Mai târziu deasupra lor, ca pe o temelie, s-a ridicat o biserică.

Sufletul s-a întors la Dumnezeu de unde fusese luat, iar trupul în țara în care se născuse și crescuse, precum mai înainte oasele lui Iosif au fost aduse din Egipt de poporul evreu ce se întorcea acasă, nefiind lăsate în pământ străin, după dorința acestuia.

Dorința aceasta a Sfântului Teodor Stratilat, mai puțin obișnuită (ca „sămânța trupului” său să nu rămână în pământ străin ci să fie adus în patria sa) este poate cel mai mare dar pe care el îl mai putea aduce țării sale pe care o părăsise încă din copilărie.

De țara sa de obârșie pe care atâta timp cât fusese păgân o uitase, își va aduce aminte atunci când dorul de Împărăția Cerurilor îi va aprinde sufletul, iar trupul său înmiresmat  se va odihni ca ofrandă în pământul în care s-a născut și a crescut.

Se cuvine dar ca, după exemplul Sf. Mare Mucenic Teodor Stratilat, să nu ne lenevim și să nu ne prindă noaptea-moartea rătăciți de Dumnezeu, ci reîntorși Acasă, în Împărăție, „rotunjind astfel ocolul” – dar să nu uităm nici de țara în care ne-am născut și fiecare să-i aducem jertfă, după puterea și măsura sa, cu ajutorul și pentru rugăciunile Sfântului Teodor Stratilat.


Pr. Ciprian Negrean * În Filocalia, suplimentul revistei Renașterea, nr. 2, feb./1996, p. 1.

DISTRIBUIE

z

ASCULTĂ LIVE

RADIO RENAȘTEREA

Mai multe din Eseu | Sfinții zilei
4 mai – Sf. Mc. Pelaghia; Sf. Cuv. Monica, mama Fer. Augustin

4 mai – Sf. Mc. Pelaghia; Sf. Cuv. Monica, mama Fer. Augustin

Sfânta Muceniţă Pelaghia din Tars – A X-a persecuţie declanşată de împăratul Diocleţian a fost una dintre cele mai sângeroase. Creştinii îşi părăseau casele şi toate proprietăţile care le mai aveau şi îşi căutau scăparea prin munţi şi prin păduri. Furia persecuţiei se...