În fiecare an, la 14 septembrie, Biserica Ortodoxa prăznuiește Înălțarea Sfintei Cruci făcută de către Episcopul Macarie al Ierusalimului în anul 335 în biserica construită în cinstea acesteia în Ierusalim. În antichitate, crucea era considerată un instrument de tortură pentru făcătorii de rele, care erau condamnați la moarte. Prin răstignirea pe cruce a Domnului nostru Iisus Hristos, ea a devenit simbolul creștinismului pentru că prin ea Hristos a răscumpărat neamul omenesc. Astfel, prin cruce s-a omorat moartea, s-a dezlegat păcatul strămoșesc, ni s-a dăruit Învierea și am redevenit fii și moștenitori ai lui Dumnezeu.
Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, amintește de două evenimente importante din istoria lemnului Sfintei Cruci: în primul rând, aflarea Crucii, pe care a fost răstignit Mântuitorul Hristos, de către Sfânta Împărăteasă Elena, mama împăratului Constantin cel Mare, și înălțarea ei solemnă în văzul poporului de către Episcopul Macarie al Ierusalimului, iar în al doilea rând, aducerea Sfintei Cruci de la perșii păgâni, la anul 629, în timpul domniei împăratului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, după ce Patriarhul Zaharia a înălțat-o în văzul credincioșilor la 14 septembrie 630.
Părți din lemnul Sfintei Cruci pe care a fost răstignit Mântuitorul Hristos se află în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, la Roma și Constantinopol.
