Priveam la Golgota, de Costache Ioanid
Priveam la Golgota. Era
în gândul meu un zvon de gloate…
treceau trei cruci…și-n urma lor,
preoți și demoni din cetate.
Veneau stăpânii în convoi.
Și le-auzeam pe cale pașii.
Și-am întrebat: „Aceștia cine-s?”
Iar Duhul mi-a răspuns: „Vrăjmașii…”
Priveam la Golgota în Duh
Și-mi era plin de taine gândul.
Vedeam un nour de bătrâni
văzduhul culmii străbătându-l.
Ei cercetau din semn în semn
cum se-mplinea Cuvântul Vieții.
Și-am întrebat: „Aceștia cine-s?”
Iar Duhul mi-a răspuns: „Profeții”…
Priveam la Golgota. Vedeam
minuni din ce în ce mai grele.
Vedeam cum se strângeau cei mulți
prin grohotisul din vâlcele.
Lovindu-se cu pumnii-n piept,
plângeau tradiții la răscruce.
și-am întrebat: „Aceștia cine-s?”
„Sunt cei ce văd doar om și cruce”
Priveam la Golgota pătruns.
Iar peste oastea asmodee,
cu chip sever, cu pumnii strânși,
trecea prin aer o femeie.
„Loviți!” striga mereu. „Loviți!
Căci sfânt e Domnul, Împăratul!”
Și-am întrebat: „Aceasta cine-i?”
„E Legea osândind păcatul”
Priveam la Golgota uimit.
Căci sus pe cruce, plin de sânge,
murea ISUS…Și-n depărtări
vedeam cum lanț de lanț se frânge…
Iar niste regi zburau cântând,
lăsându-și peste culmi ecoul.
Și-am întrebat: „Aceștia cine-s?”
„Cei mari slăvind în cer EROUL!”
Priveam la Golgota. Dar vai…
deodată, prin stihii silhuie,
veni în trupul Lui ISUS
al doilea trup s-atârne-n cuie…
Toți îngerii înmărmurind,
Îl arătau prin nouri: „Iată-L!”
Și-am întrebat: „Acesta cine-I?”
Și mi-a răspuns tot cerul: „TATĂL!”…
