În contextul în care 2024 a fost proclamat drept „An omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor și An comemorativ al tuturor Sfinților tămăduitori fără de arginți”, am avut bucuria de a vorbi despre cartea „Îmbisericirea medicinei” cu autorul ei, Părintele Emanuel Vidican, la Biserica de la Coroana din Bistrița.
Volumul, care se bucură de o prefațată extrem de interesant scrisă din perspectiva conf. univ. dr. Mircea Gelu Buta despre bioetica, surprinde cu finețe atât aspecte religioase incluse ori adaptate practicilor medicinale în geografia religioasă și morală a Europei, dar și despre bioetică, prezentă încă din anii 70 și devenită, între timp, chiar o disciplina a eticii. De aici și întrebările: Ce este și câtă nevoie are omenirea de bioetica? Când putem vorbi de aspecte religioase incluse ori adaptate practicilor medicinale? Care este relația dintre teologie și medicină Putem vorbi și de influența inversă, a medicinei asupra credinței și bisericii?
În mod similar, așa cum știm, se dezbate mult astăzi și despre calitatea vieții. Iar lipsa acesteia o resimțim, mai cu seama atunci când suntem suferinzi și bolnavi. Din această perspectivă, bioetica evocă relația dintre alimentație și sănătatea fizică dar și spirituală, iar cartea „Îmbisericirea medicinei” face referire la viziunea creștină asupra câtorva subiecte extrem de interesante și dezbătute în spațiul public, pe care vă invit să le descoperiți, citind-o. Oricum, din orice punct de vedere am analiza, toate presupun o responsabilitate, mai ales în contextul caracterul secular al contemporaneității.
Un dialog pe care vă propun să-l ascultați.
