„Copiii sunt mâinile cu care ne prindem de Rai.” – Henry Ward Beecher
Am ales să inițiez această expunere prin evidențierea citatului de mai sus pentru a conștientiza, încă de la început, cine sunt cei despre care vom vorbi în rândurile de mai jos. Copiii nu doar că sunt cel mai mare dar pe care Dumnezeu ni-l poate trimite, dar, dacă privim lucrurile și dintr-o perspectivă științifică, putem observa, într-un studiu realizat de doctor Nathan Kettlewell et alii, faptul că nașterea unui copil s-a numărat printre primele trei evenimente de viață cu un impact semnificativ asupra nivelului stării de bine.
Continuând această incursiune în lumea copiilor, îmi dau seama din ce în ce mai mult, că a-i înțelege pe cei mici, a-i asculta, a vorbi pe limba lor este o artă. Lumea lor minunată, tainică și curată greu mai poate fi pătrunsă de mintea noastră aflată mereu în căutare de feedbackuri și validări imediate.
Cum sunt copiii din ziua de astăzi?
Prin natura lor sunt nu doar buni, ci foarte buni. Și pentru a întări această afirmație voi evidenția o discuție pe care am avut-o cu un copilaș de 5 ani, subiectului discuției fiind Ce îi cerem Sfintei Parascheva?. Răspunsul lui m-a lăsat fără cuvinte: ,,Să fiu ascultător de mami. Să fac în viață numai bine și când fac bine să mi se întâmple bine. Să mă vindece când sunt bolnav. Și când voi fi pe scara Raiului să ajung în Rai. Și să devin sfânt. Eu de mult visam să fiu sfânt.”
Revenind însă la Ziua Părinților de Îngeri – zi care comemorează copiii trecuți la cele veșnice în timpul perioadei prenatale, perinatale sau postnatale, până la împlinirea vârstei de 18 ani – poate ne întrebăm de ce acești părinți sunt numiți părinți de îngeri. Răspunsul cred că e mai mult decât simplu. Fără a intra în problematici teologice complexe, cred că putem fi de acord că singura certitudine pe care o avem, pe lângă cea a morții, e faptul că acești copii, prin felul lor de a fi, prin natura lor bună, prin suferința și durerea cu caracter purificator prin care trec se aseamănă, fără doar și poate, cu îngerii.
Despre caracterul acestor copii-îngeri dau mărturie și cei de o vârstă cu ei. În cele ce urmează voi evidenția cum se raportează covârstnicii la trecerea în neființă a unui „copil înger”. Pedagogic, duhovnicește, dar și psihologic sunt niște perspective atât de grăitoare, atât de sănătoase care ne amintesc încă o dată cât de importantă e educația și raportarea moral-religiosă la întreaga noastră viață – că vorbim de evenimente pozitive sau negative de viață. În anii trecuți am avut șansa – dacă o pot numi astfel – să fiu parte a unui colectiv din care făcea parte un astfel de înger care, în luna aprilie a acestui an, și-a luat zborul. Și cred că o numesc șansă pentru că am putut observa cum această minunată ființă a schimbat în jurul ei atâția oameni – fie ei mici sau mari. La 5 ani ai lui știu că îmi spunea: „Știu de ce a îngăduit Dumnezeu și Sfântul Efrem să cad atunci cu scaunul la grădiniță… Ca să afle părinții mai repede de boala mea„. În momentul în care au aflat că de acum colegul lor le va zâmbi din ceruri, afirmațiile copiilor, la 5-6 ani, au fost următoarele: „Efrem noi te iubim și să știi că cândva o să înviem cu toții și o să ne revedem cu toții„, „O să mă întâlnesc cu tine la a Doua Venire a Domnului„, ,,Efrem, te iubesc și să fii bucuros în cer!„, „Efrem, cum e în Rai? Tu cum ești?” sau „Aștept să ne întâlnim în Rai!„. Psihologic aș spune: Ce gândire sănătoasă! Pedagogic aș afirma: Câtă maturitate pentru 5-6 ani! Duhovnicește aș evidenția: Câtă credință, ce suflete curate, ce perspectivă asupra morții.
Într-o discuție cu o mamă de înger știu că îmi punea în vedere următoarele aspecte:
„Când îți moare partenerul ești văduv(ă). Când îți moare un părinte ești orfan(ă). Dar când îți moare un copil ce mai ești?”
Într-adevăr, este o întrebare a cărui răspuns e greu de conturat. S-a demonstrat și dintr-o perspectivă psihologică că, după cum nașterea are un impact extrem de benefic asupra wellbeing-ului, moartea unui copil are efecte devastatoare, afectând puternic această stare de bine – părinții reușind să revină la starea de dinainte de traumă doar în decursul a câțiva ani, timp în care ajung, cu ajutor de specialitate, să accepte ceea ce s-a întâmplat și să găsească un sens suferinței lor.
Am aflat cu bucurie faptul că și țara noastră începe să susțină părinții care trec prin astfel de experiențe traumatice, trăgând un semnal de alarmă asupra nevoii de conștientizare și sprijin de care au atâta nevoie aceste familii greu încercate. Prin intermediul Legii nr. 186/2024, publicată în Monitorul Oficial în data de 13 iunie 2024, se instituie ziua de 15 octombrie ca Ziua națională de comemorare a copiilor decedați în timpul sarcinii, la naștere sau până la împlinirea vârstei de 18 ani, intitulată „Ziua Părinților de Îngeri”.
Un lucru mai puțin cunoscut de către acești părinți – dar vital și extrem de benefic – este faptul că pe o durată de 6 luni de la nefericitul eveniment, aceștia pot beneficia de 10 ședințe de consiliere psihologică gratuite, ședințe care vor fi decontate de la bugetul de stat alocat Ministerului Muncii și Solidarității Sociale prin Agenția Națională de Plăți și Inspecție Socială și agențiile pentru plăți și inspecție socială județene.
Pentru a marca această zi, mai multe clădiri importante din România vor fi iluminate în roz și bleu, simboluri ale solidarității pentru părinții care au pierdut un copil. În Cluj-Napoca aceste clădiri vor fi Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” și Casa de Cultură a Studenților „Dumitru Fărcaș”.
Deși greu de conturat răspunsuri la întrebările îndreptățite ale acestor părinți, noi, ca societate, putem să ne spunem doar atât: Poate că Dumnezeu a îngăduit toate acestea pentru a ne aduce pe fiecare dintre noi atât de aproape cum nu am fost vreodată. Și pentru a ne arăta că împreună, în gând, faptă și rugăciune, suntem mai puternici.
