A privi în sus

de | dec. 4, 2021 | Eseu

Aspecte contextuale

Propovăduirea Mântuitorului, în centrul căreia se găsește o polemică și o pildă, va fi urmată, cum s-a mai întâmplat și cu alte ocazii, de o minune. De această dată, atent la context și detalii, medicul Luca ține să specifice timpul în care se va petrece. Sâmbăta. Ba mai mult, arată că evenimentul se desfășoară în cadrul cultului. E ombilical, s-ar putea afirma, legat de acesta.

Gârbovirea

Auditoriul pestriț are parte, între altele și de prezența unei femei bolnave. Gârbovită deja de 18 ani, ea se integrase de bună seamă în peisaj purtându-și suferința cu demnitate. Nu lipsea nici de la activitățile ce defineau slujirea lui Dumnezeu și proslăvirea Lui. Într-o societate în care lumea se raporta diferit la femeie, ea se găsea undeva în spatele locașului de rugăciune. Înspre ieșire. Locul din față le era rezervat bărbaților. Și ei erau ierarhizați în funcție de statutul social. Propovăduitorul nu are însă ochi pentru cei din față. Poate și pentru că erau infatuați, probabil și din alte motive. De bună seamă și din dorința de a-i cuprinde pe toți, nu scapă din vedere periferiile. Nici în sinagogă, nici în activitatea Lui ulterioară. Aruncă ochii peste mulțime și-o vede. Naratorul nu arată clar dacă a existat o rugăminte adresată, fie și prin intermediul tresăltărilor inimii, Celui care propovăduia. În cele aproape două decenii de suferință vor fi existat, de bună seamă destule altfel de solicitări. Acum, probabil se resemnase și ea. Se apropia de zenitul vieții și nu mai ținea atât de mult la aspectele calitative.

Dar Domnul n-o uitase. O cheamă, ostentativ. I se adresează personal, așa cum ni se adresează și fiecăruia dintre noi atunci când intrăm în dialog cu El. Și-i spune: „Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta”. Replica e urmată de un gest simbolic. Își pune mâinile asupra ei. Apăsarea harului nu e una împovărătoare. Aduce cu sine eliberarea. Din robia patimilor și a bolii. Nu e aidoma apăsărilor omenești. Nici pe departe! Distinsei doamne i se restituie calitatea de om. Căci în grecește, antropos, cum e termenul generic, se definește ad-litteram prin: cel care privește în sus.

Între slăvirea lui Dumnezeu și judecarea Lui

Odată tămăduită, femeia face un gest firesc pentru orice făptură care a intrat în contact cu divinul și a beneficiat de pe urma acestui fapt. Slăvește pe Dumnezeu. Faptul în sine vine însă să lezeze anumite cutume iudaice. Îl revoltă pe însuși mai marele sinagogii. Văzând cele întâmplate, nu are curajul să-L înfrunte direct pe Tămăduitor. Ori, poate, nu e nici el convins de ceea ce ar trebui să facă. În consecință, aplică principiul: bate șeaua, ca să înțeleagă calul. Se adresează mustrător mulțimii: „Şase zile sunt în care trebuie să se lucreze; venind deci într-acestea, vindecaţi-vă, dar nu în ziua sâmbetei!”

Nu-și găsește însă omul. Căci cel ce tocmai restituise o fundamentală calitate antropologică femeii e Omul cu O mare. Dumnezeul-Om. E clar și răspicat. Îi răspunde și lui, și celor care prin el glăsuiseră din cerbicia inimilor lor, aspru: „Făţarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleagă, oare, sâmbăta boul său, sau asinul de la iesle, şi nu-l duce să-l adape? Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care a legat-o satana, iată de optsprezece ani, nu se cuvenea, oare, să fie dezlegată de legătura aceasta, în ziua sâmbetei?” Cuvintele Lui mângâie pe cei în cauză și vin să pună omul mai presus de litera Legii. Ca atare, toți se minunează.

În loc de concluzii

Citită astăzi, minunea tămăduirii femeii gârbove vine să spună multe. Vorbește despre calitățile de tămăduitor ale lui Hristos. Ale Dumnezeului care vindecă, căci doar El putea să facă o astfel de minune și în modul acesta. Sâmbăta, în sinagogă, în plină desfășurare a cultului, călcând în picioare cutumele sociale și religioase ale vremii. Nu pentru că ar fi dorit să sfideze. Nu din îngâmfare, ci din dragoste. Cea pentru aproapele suferind. Într-o lume a prejudecăților și constructelor sociale, cuvintele Sale ne cam sună și nouă. Și în Biserică. De fiecare dată când, în loc să trăim pentru noi înșine adevărul de credință, ținem să îl impunem altora. Când propovăduim o dragoste care trebuie musai să vină dinspre alții înspre noi și cu niciun chip nu trebuie să ia alte direcții. Ferit-a Sfântul să vină dinspre noi înspre ceilalți! Când suferința celuilalt ne creează stări precum greață, silă, ori judecată. Căci da: nu se poate să sufere cineva doar așa, de-amorul artei. La baza neputinței unei persoane stă musai pedeapsa divină! Ca și când Domnul n-ar avea altceva de lucru decât să azvârle în stânga și în dreapta cu pedepse. Că doar nu e el Dumnezeul dragostei! Și încă al celei Răstignite! De fiecare dată când ne regăsim în această situație, cuvintele acelea grele, care încep cu „fățarnicilor”, ne sună. Aproape că ne sparg timpanele. Și cu prilejul fiecărui moment în care ne înfățișăm înaintea lui Dumnezeu asumându-ne responsabil gârbovirile sufletești, ne regăsim în situația femeii. Depinde de noi ce vrem să auzim și să primim de la Dânsul. Îndrăzniți!

Radio Renasterea
Radio Renasterea
A privi în sus
A privi în sus
/
<a href="https://radiorenasterea.ro/author/maxim-morariu/" target="_self">Protos. Maxim Morariu</a>

Protos. Maxim Morariu

Doctor în teologie al Faculății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca (Summa cum laude) și doctor în științe sociale al Universității Pontificale Angelicum din Roma (Summa cum laude). A absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă clujeană (ca şef de promoţie) și un masterat în ,,Consiliere Pastorală şi Asistență Psihosocială”, în cadrul facultăţii menţionate, Facultatea de Istorie și Filosofie, nivel licență (2014), și masteratul în ,,Istoria Europei de Sud-est” (2016), Institutul Ecumenic de la Bossey (Universitatea din Geneva, 2018), și a studiat la Universitățile din Kosice, Graz, Belgrad, precum și la Universitatea Pontificală Angelicum din Roma, Italia. A publicat, editat, coordonat sau tradus nu mai puțin de 32 de volume și peste 300 de studii și articole de specialitate în țară și străinătate. Este membru editorial a 8 reviste de specialitate (2 indexate Web of Science), membru fondator și redactor-șef al Revistei Astra Salvensis, recunoscută la nivel internațional, secretar științific al Despărțământului „Vasile Moga” al ASTREI Sebeș și al Centrului de Studii „Ioan Lupaș” din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca și cercetător asociat al Universității din Pretoria (Africa de Sud). Ca om de radio realizează emisiuni și rubrici pentru Radio Renașterea (Cluj-Napoca), Radio Trinitas (București) și Radio Someș (Bistrița) și colaborează cu portalul doxologia.ro. Începând cu anul 2022 este de asemenea eclesiarhul Catedralei Episcopale „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Saint-Hubert, Quebec (Canada).

Ultimele articole

Sfântul Nectarie din Eghina – Făcătorul de minuni

Sfântul Nectarie din Eghina – Făcătorul de minuni

Secolul XX, deși copleșit de o nemaivăzută recrudescenţă a răului, prin convulsii sociale, războaie sau regimuri totalitare, a fost marcat totodată și de parcursul spiritual al unor sfinţi de excepţie. A fost o modalitate prin care Dumnezeu a compensat lucrarea...

Mai multe din Eseu
În mormânt Viaţă

În mormânt Viaţă

Taina Crucii, a morţii şi a şederii Domnului în mormânt este taina iubirii Sale smerite, până la capăt. Împărtăşind soarta comună a fiecărei fiinţe umane care se simte singură în faţa morţii, Domnul Iisus Hristos, ca om, a strigat pe cruce: “Dumnezeul meu, Dumnezeul...

Pătimirile Domnului și mântuirea noastră

Pătimirile Domnului și mântuirea noastră

Aspecte introductive Capitolul din care face parte pericopa evanghelică citită în cea de-a cincea duminică din Postul Mare, e unul amplu. Îl prezintă pe Domnul deopotrivă în ipostaza propovăduitorului, cât și în cea a celui care împarte binecuvântări. Ba mai mult,...

Judecata ca cea din urmă întâlnire

Judecata ca cea din urmă întâlnire

Aspecte introductive De fiecare dată când Domnul vorbește despre judecată, în sufletele auditoriului își face loc parcă o ciudată tresărire. Culmea, deși există o adevărată apetență în rândurile anumitor categorii de credincioși pentru lecturile eshatologice. Însă, în...

Veghe epifanică

Veghe epifanică

Luna ianuarie adună sub cupola pomenirilor cu slove sfinte figuri îngerești de părinţi aflaţi în proximitatea străvezimii dumnezeiești într-o măsură care cere și din partea ochilor noștri aripi de lumina. De veghe gerarului și înainte-mergător Înainte-Mergătorului,...

Praznicul împărătesc al Botezul Domnului și icoana sa

Praznicul împărătesc al Botezul Domnului și icoana sa

Considerată sărbătoare împărătească, Botezul Domnului denumită în popor şi Boboteaza, este ţinută la data de 6 ianuarie în Biserica Răsăriteană[1]; amintindu-ne de botezul primit de Mântuitor din mâna Sfântului Ioan Botezătorul în râul Iordan[2]. Acest praznic se mai...