Mare lucru este să avem convorbiri civilizate. Când sună telefonul vom răspunde cel târziu după al cincilea apel. De asemenea când sunăm pe cineva nu vom lăsa telefonul să ne sune mai mult de cinci ori, decât în cazuri speciale. Felul în care răspundem la telefon diferă de la o țară la alta. În Germania, când răspunzi la telefon cel căutat își spune numele și așteaptă un răspuns, cel care a sunat își spune și el numele. La noi s-a stabilit regula ca persoana care sună să se prezinte el, după ce obligatoriu a salutat… Dacă e o conversație pe teme de serviciu, nu ne vom spune numai numele ci și profesia…
Să evităm situația extrem de neplăcută când, nedeclindu-ne identitatea de la început suntem chestionați, dar cine întreabă?… Nu există decât puține excepții de la obligația de a saluta la telefon, când sunăm la poliție, salvare, pompieri, număr de urgență… în cazuri de forță majoră.
În convorbirile cu familia, cu membrii familiei sau cu un prieten nu este nevoie să ne recomandăm pentru că ne recunosc după voce, dar este necesar să ne asigurăm că vorbim cu cine trebuie… Regula este ca persoana care a sunat să pună capăt discuției, exceptând cazul în care interlocutorul are motive serioase să o facă. Este de dorit ca o convorbire telefonică să fie cât mai scurtă. Telefonul a fost inventat pentru transmiterea de la distanță a unor mesaje importante. A discuta la nesfârșit despre cele mai banale subiecte a devenit o adevărată boală a zilelor noastre. Dacă avem mai multe de spus să alegem calea întâlnirilor… Un om bine crescut nu vede ce nu trebuie să vadă și nu aude ce nu a fost pus pentru urechile sale, prin urmare nu contează ceea ce nu am văzut și nu am auzit…
În concluzie, singurele criterii după care ne judecă cei din jur sunt principiile noastre aplicate în viață nu vorbele.
Doamne ajută!
