Părintele Arsenie Papacioc:
„Suntem urmăriţi de Dumnezeu în tot ce facem noi. Şi ce-ar trebui să facem, să-L bucurăm pe Dumnezeul acesta plin de bunătate şi plin de dăruire şi Care nu rămâne niciodată dator, căci este prea plin de bogăţie ca să nu-ţi dea împărăţia întreagă?! Să iubim niţel pe cel care ne-a făcut un mic necaz! Şi care-i necazul? „Mi-a luat un ac, asta s-a întâmplat, mi-a tăiat un nasture. Aşa, în sfârşit, a vorbit de rău, împotriva mea. A zis un cuvânt în vânt…” Credeţi că nu ştie Dumnezeu când ţi-a zis o vorbă acela? Dumnezeu a îngăduit să se spună ca să-ţi dea ţie o cunună şi tu o pierzi sau o câştigi! De fapt acesta este aspectul esenţial al postului: să ştii să rabzi, să taci şi să te rogi pentru altul, chiar dacă acela e duşmanul tău.”





