Vă invităm, astăzi, să ne lăsăm încântați de felul în care înfățișează sufletul credincios și iubitor al neamului românesc ultimele clipe ale viețuirii Maicii Domnului pe pământ și Adormirea ei, respectiv, Înălțarea ei la ceruri, în duioasele glăsuiri ale legendelor sale. Legende care au fost adunate într-un volum de peste 300 de pagini de Simion Florea Marian, membru al Academiei Române, preot și profesor de gimnaziu în Suceava.
Volumul se intitulează Legendele Maicii Domnului, cu subtitlul Studiu folcloristic, fiind publicat în ediție princeps de Academia Română, la Institutul de Arte Grafice „Carol Gőbl”, București, în 1904. Lucrarea a fost reeditată integral, după un veac, în 2003, la Editura Ecco, Cluj-Napoca. Ediția este îngrijită de Ileana Benga și Bogdan Neagota și este însoțită de un studiu introductiv – „Motive mitico-religioase mariane”, de Bogdan Neagota, și de o postfață de Rosa del Conte: „Cele două mame din Peregrinatio Virginis românească, cunoscută sub numele de Căutarea Maicii Domnului”, în traducerea lui Vasile Rus.
Referindu-se cu aleasă și pioasă apreciere la legendele mariane cuprinse în volumul lui Simion Florea Marian, Mircea Eliade scrie: „Maica Domnului s-a descoperit sufletului popular românesc sub forma sa cea mai umană, cea mai familiară. Legendele românești asupra Maicii Domnului întrec în frăgezimea sentimentului care le-a creat chiar cele mai umile legende medievale germanice. Este o trăsătură caracteristică a sufletului poporului românesc de a se apropia de tainele suprafirești ale creștinismului, cu umilință, dar și cu o cordială spontaneitate. Este o trăsătură caracteristică asta, dar și o dovadă de tăria sentimentului religios românesc. Căci puterea și autenticitatea credinței se verifică prin formele firești, umile, omenești pe care le ia o religie. De aceea poporul românesc se apropie cu familiară pietate față de Domnul Dumnezeul său, de Maica Domnului și de toți sfinții. În legendele românești asupra Maicii Domnului ceea ce predomină este maternitatea dramatică a Fecioarei Maria. Poporul nostru cunoaște o seamă de legende asupra Maicii Domnului, dar atenția sa a fost fermecată mai ales de latura umană, umilă, a miracolului; poporul s-a înduioșat mai ales de suferințele de mamă ale Fecioarei Maria. (…) Străvechea slavă pentru femeie și maternitate își regăsește în Maica îndurerată din credințele poporului român cea mai sublimă icoană.”
