Pe 12 octombrie 1492, Cristofor Columb descoperea America sau Lumea Nouă. În anul 1741, de sărbătoarea sfântului Prooroc Ilie, a fost oficiată prima Sfântă Liturghie în Alaska, pe teritoriul actual al Statelor Unite ale Americii, iar în anul 1867, Alaska a fost vândută de Compania Ruso-Americană Statelor Unite ale Americii. În 2020, la câteva secole distanță, Biserica Ortodoxă Americană aniversează cincizeci de ani de autocefalie. Pornind de la acest reper, în perioada următoare, pregătim împreună cu pr. conf. univ. dr. Gabriel Gârdan, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, invitatul permanent în cadrul emisiunii Viața Bisericii, o serie de întâlniri radiofonice dedicate misiunii și misionarilor ortodocși pe teritoriul american sau, altfel spus, Ortodoxiei în America.
În opinia specialiștilor, trei factori principali au contribuit la răspândirea creștinismului ortodox în Alaska și America de Nord-Vest sau în Lumea Nouă cum era numit acest teritoriu în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Primul l-a constituit însăși descoperirea Alaskăi de către exploratorii secolului al XVIII-lea, care au fost urmați de comercianți și vânzătorii de blănuri. Al doilea factor este dat de sprijinul pe care stabilirea și activitatea Companiei Ruso-Americane în acest teritoriul l-a dat activității de încreștinare a populațiilor native păgâne. În ciuda faptului că prioritățile acestei întreprinderi comerciale erau reprezentarea intereselor marelui imperiu rus în acest teritoriu, exploatarea resurselor naturale și comerțul cu blănuri, Compania a impulsionat misiunea Bisericii Ortodoxe prin întemeierea de așezări permanente și popularea lor, prin asigurarea transportului și a sprijinului financiar pentru misionarii ruși. În fine, al treilea factor care a condus populațiile native păgâne la lumina credinței ortodoxe îl reprezintă activitatea eroică a misionarilor. Aceștia au fost bărbați bravi, devotați și pregătiți să-și sacrifice propria viață pentru cauza în care ei credeau cu atâta putere.
Alaska a fost descoperită în anul 1741 și ocupată de către Rusia până în anul 1867. În acești 126 de ani o mulțime de aventurieri, vânători, comercianți de blănuri, administratori, exploratori, preoți și călugări și-au pus amprenta asupra populației native: aleuți, eschimoși și indieni, însă în nici un domeniu al vieții influența acestora nu a fost atât de mare ca în cel religios. Alexander Schmemann remarcă faptul că Alaska nu reprezintă doar începutul istoric al prezenței ortodoxe pe continentul american, ci ea este și va rămâne pentru totdeauna fundamentul spiritual al Bisericii Ortodoxe în America, principalul său „termen de referință”.
În cadrul misiunii desfășurate în Alaska, misionarii ortodocși, clerici și laici, aveau obligația de a depune un jurământ de credință. De asemenea, episcopul care păstorea Alaska, Inochentie Veniaminov, adresa frecvent sfaturi și instrucțiuni misionarilor. Cel mai cunoscut document de acest fel datează din anul 1853 și este intitulat Instrucțiuni de la Episcopul Inochentie Veniaminov către ieromonahul Theofan. Ilustrăm acest conținut cu câteva exemple, urmând ca, detalii despre subiect să aflați în cadrul emisiunii de săptămâna aceasta.
31. La sosirea în vreo așezare a băștinașilor (lit. sălbaticilor), sub niciun chip să nu spui că ai fost trimis de vreo stăpânire, sau să te prezinți drept o persoană oficială, ci să apari sub înfățișarea unui pribeag sărac, un sincer binevoitor față de semenii săi, care a venit doar pentru a le descoperi mijloacele dobândirii bunăstării și, atât cât e posibil, să îi ghideze în căutarea lor.
32. Din prima clipa în care îți începi îndatoririle, străduiește-te, prin comportament și prin virtuțile ce ți-au devenit demnitate, să câștigi buna părere și respectul nu doar al nativilor, ci și al rezidenților civili. Buna părere naște respectul, și cine nu este respectat nu va fi nici ascultat.
33. Sub nicio formă să nu arăți dispreț față de modul lor de viețuire, față de obiceiurile lor, etc, oricât de îndreptățit ar părea, căci nimic nu insultă și irită mai mult pe băștinași decât disprețul și bătaia de joc față de ei și față de ceea ce le e caracteristic.
34. De la prima întâlnire cu nativii străduiește-te să le câștigi încrederea și respectul prietenos, nu prin daruri sau lingușeală, ci prin bunătate înțeleaptă, disponibilitate constantă de a-i ajuta în orice fel, prin sfat bun și delicat și prin sinceritate. Căci cine își va deschide inima în fața ta dacă nu are încredere în tine?
35. Când înveți și vorbești cu băștinașii, fii blând, amabil, simplu și sub niciun chip să nu adopți un stil arogant și moralizator, căci procedând astfel îți poți periclita serios succesul lucrărilor tale.
36. Când un nativ îți vorbește, ascultă-l cu atenție, politicos și cu răbdare, și răspunde întrebărilor convingător, cu grijă și blândețe; căci orice întrebare pusă de un băștinaș pe teme spirituale este o chestiune de importanță majoră pentru predicator, căci poate fi un indicator atât pentru starea sufletului interpelatorului, cât și pentru dorința și capacitatea lui de a învăța. Căci nerăspunzându-i nici cel puțin o dată, sau făcând-o într-o manieră denigratoare pentru el, poate fi redus la tăcere pentru totdeauna.
Audiție plăcută!
