Alexandru Ioan Cuza

de | ian. 24, 2021

Vă invit să vorbim astăzi despre un om al cărui nume se leagă de istoria României într-un mod interesant. Este vorba despre domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Născut la 20 martie 1820 la Bârlad, acesta își va înceta călătoria pământească la 2 mai 1873, la Heidelberg, în Germania. Om de viță boierească, dânsul a fost fiul ispravnicului Ioan Cuza și al Soltanei din Fălciu. În istoria familiei se găseau, pe linie maternă, rădăcini fanariote. Statutul social îi va permite să aibă parte de o educație aleasă, cazonă. Așa va ajunge tânărul Alexandru să urce pe scara ierarhică militară, ajungând până la rangul de colonel. În anul 1844, se va căsători cu Elena Rosetti. Cei doi nu vor avea copii împreună, însă viitorul domnitor va avea doi fii cu Elena Maria Catargiu-Obrenovici, respectiv pe Alexandru Ioan și Dimitrie.

            Implicat și el, asemenea altor boieri și oameni de cultură ai vremii în febra evenimentelor de la 1848, va fi trimis ca prizonier la Viena și va fi eliberat abia  la insistențele britanice. Revenit în Moldova, va face o interesantă carieră în ceea ce s-ar putea numi astăzi spațiul politic. Va fi ministru de război în anul 1858, în timpul domniei lui Grigore Alexandru Ghica și va reprezenta orașul Galați în divanul ad-hoc de la Iași. În toată activitatea sa, va susține constant ideea Unirii celor două principate.

            În 1859, când situația va permite, va deveni primul domnitor al celor două Principate unite. Va fi nominalizat în ambele dintre ele de către Partida Națională, în defavoarea unui prinț străin. Astfel, la 17 ianuarie 1859, va deveni domn ales al Moldovei, iar la 24 ianuarie, al Țării Românești și implicit al celor două principate unite. Va fi astfel, parte a unui proces complex, pe care va încerca să îl desăvârșească prin intermediul unor  reforme precum cea agrară. Aceasta era gândită în două faze din care, din nefericire, domnitorul va reuși să o înfăptuiască doar pe prima, ce presupunea împroprietărirea țăranilor cu peste 5000 de hectare de teren.Peste 400000 de familii vor beneficia de pe urma ei. El va fi de asemenea și cel care concepe noul cod civil și cel penal, ambele de inspirație franceză, inițiază obligativitatea învățământului primar și se ocupă de înființarea primelor universități moderne din țară, respectiv cea de la Iași din 1860 și cea de la București, din 1864. Un aspect interesant îl reprezintă faptul că, deși se găsea sub dominație străină, Cuza și-a permis organizarea unei armate naționale, dar și a jandarmeriei.

            Un moment care-l transformă într-un personaj controversat, cu precădere în ochii istoricilor bisericești, îl reprezintă amplul proces cunoscut sub numele de secularizarea averilor mănăstirești. Inițiat în luna decembrie a anului 1863, acesta a presupus deposedarea mănăstirilor de anumite proprietăți, care au făcut apoi obiectul împroprietăririi țăranilor. Desigur, acesta este legat și de anumite acțiuni ce au vizat eliminarea călugărilor greci din structurile conducătoare ale mănăstirilor și impunerea de stareți români. Tot el va fi cel care nu va mai recunoaște statutul anumitor mănăstiri de a fi închinate Muntelui Athos sau Sfintelor Locuri, fapt ce îi va aduce anumite divergențe cu Patriarhia Ecumenică. Din perspectiva bisericească, ideea lui va aduce însă cu sine consolidarea unor structuri autohtone, în detrimentul celor grecești, de import. Prin legea educației, domnitorul va înființa de asemenea trei seminarii inferioare și două superioare și îi va obliga pe clerici să aibă absolvit cel puțin un seminar inferior pentru a putea ocupa o parohie la țară, și unul superior, pentru a putea fi slujitori la oraș. Ar merita menționat faptul că reformele sale în ceea ce privește educația bisericească sunt aproape contemporane cu cele realizate în Transilvania de Mitropolitul Andrei Șaguna.

            De domnia lui Cuza se leagă și reforma fiscală, ce a presupus instituirea impozitului personal și contribuția pentru drumuri.

            Forțat să abdice, de către ceea ce va fi cunoscut ulterior în istorie drept „monstruoasa coaliție”, la 11 februarie 1866, va lua calea exilului. Va locui la Paris, Viena și Wiesbaden. La un moment dat va încerca să revină în țară ca persoană privată, însă nu va reuși, căci solicitarea lui nu va fi aprobată de către Consiliul de Miniștri.

            Se va stinge din viață la data de 3 mai a anului 1873, la Hotelul Europa din Heidelberg, ca urmare a unei răceli, ce a adus cu sine acutizarea unor complicații mai vechi. Înmormântat inițial la palatul domnesc de la Ruginoasa, conform dorinței sale, va avea parte de un cortegiu format din peste 30000 de țărani, care nu vor uita ceea ce a făcut pentru ei. Ulterior, după cel de-al doilea război mondial, osemintele sale vor fi strămutate la Biserica cu hramul „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași.

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Alexandru Ioan Cuza
Alexandru Ioan Cuza
/
<a href="https://radiorenasterea.ro/author/maxim-morariu/" target="_self">Protos. Maxim Morariu</a>

Protos. Maxim Morariu

Doctor în teologie al Faculății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca (Summa cum laude) și doctor în științe sociale al Universității Pontificale Angelicum din Roma (Summa cum laude). A absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă clujeană (ca şef de promoţie) și un masterat în ,,Consiliere Pastorală şi Asistență Psihosocială”, în cadrul facultăţii menţionate, Facultatea de Istorie și Filosofie, nivel licență (2014), și masteratul în ,,Istoria Europei de Sud-est” (2016), Institutul Ecumenic de la Bossey (Universitatea din Geneva, 2018), și a studiat la Universitățile din Kosice, Graz, Belgrad, precum și la Universitatea Pontificală Angelicum din Roma, Italia. A publicat, editat, coordonat sau tradus nu mai puțin de 32 de volume și peste 300 de studii și articole de specialitate în țară și străinătate. Este membru editorial a 8 reviste de specialitate (2 indexate Web of Science), membru fondator și redactor-șef al Revistei Astra Salvensis, recunoscută la nivel internațional, secretar științific al Despărțământului „Vasile Moga” al ASTREI Sebeș și al Centrului de Studii „Ioan Lupaș” din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca și cercetător asociat al Universității din Pretoria (Africa de Sud). Ca om de radio realizează emisiuni și rubrici pentru Radio Renașterea (Cluj-Napoca), Radio Trinitas (București) și Radio Someș (Bistrița) și colaborează cu portalul doxologia.ro.

Mai multe

Sfânta Sofia, modelul mamelor creștine

Sfânta Sofia, modelul mamelor creștine

Sfânta Sofia este un model pentru orice mamă creștină. Ea este pomenită în calendarul creștin în data de 17 septembrie, alături de cele trei fiice ale sale. Sofia era o tânără creștină care trăia în Italia, la Roma, în timpul împăratului păgân Adrian (117-138). S-a...

Puterea Sfintei Cruci

Puterea Sfintei Cruci

Mulți dintre semenii noștri, afrimând că Sfânta Scriptură nu arată în mod explicit acest lucru, nu cinstesc Crucea. În cadrul aceste ediții vom identifica invățătura Sfintei Scripturi despre Sfânta Cruce și temeiurile logice ale cinstiri ei.