Noul altar de vară al Mănăstirii „Nașterea Maicii Domnului” din localitatea clujeană Ciucea a fost sfințit vineri, 9 septembrie 2016, de Arhiepiscopul și Mitropolitul Clujului, Înaltpreasfințitul Părinte Andrei. Altarul, amplasat lângă bisericuța-monument istoric a așezământului monahal, a primit hramul „Sfinții și Drepții dumnezeiești Părinți Ioachim și Ana”, pomeniți în calendarul ortodox în fiecare an pe 9 septembrie.
Deoarece în Ahiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului mai există o mănăstire ce poartă hramul „Nașterea Maicii Domnului”, cea de la Piatra Fântânele, s-a hotărât ca hramul Mănăstirii de la Ciucea să fie serbat în ziua imediat următoare, când sunt pomeniți „Sfinții Părinți Ioachim și Ana”. De aceea, noul altar de vară, i-a primit ca ocrotitori.
Sfințirea altarului a avut loc înainte de Sfânta Liturghie, după care, Părintele Mitropolit, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, a săvârșit Sfânta Liturghie. Din soborul slujitor au făcut parte exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Clujului, arhim. Dumitru Cobzaru, consilierul pe probleme de protocol al Arhiepiscopiei, arhid. Claudiu Grama, protopopul de Huedin, părintele Dan Lupuțan, protopopul de Dej, părintele Ioan Buftea, dar și numeroși stareți, preoți și monahi din împrejurimi.
În cadrul cuvântului de învățătură Înaltpreasfințitul Părinte Andrei le-a vorbit credincioșilor prezenți, autorităților locale și județene, despre importanța deosebită pe care o au părinții și a bunicii în formarea familiei și a tinerilor. În acest sens, ierarhul a recitat câteva versuri din poezia Casa noastră a poetului Octavian Goga, ctitorul Mănăstirii de la Ciucea.
„Ne găsim într-un loc special, pentru că Mănăstirea de la Ciucea a fost visată și dorită de Octavian Goga, acest bărbat mare al neamului omenesc. Ajungând la bătrânețe a scris o poezie în care, cu multă nostalgie, își aducea aminte de mama lui care l-a format, căreia i se datora credința pe care Octavian Goga o purta în suflet.
Şi parc-aud pocnet de bici /Şi glas stăruitor de slugă /Răsare mama-n colţul şurii, /Aşază-ncet merindea-n glugă… /Înduioşată, mă sărută /Pe părul meu bălan, pe gură:/ „Zi Tatăl nostru seara, dragă, /Şi să te porţi la-nvăţătură!”…
Această grijă ar trebui să rămână în sufletele mamelor de astăzi, această grijă trebuie să o aibă preoții și dascălii noștri. Astăzi, când îi pomenim pe părinții Maicii Domnului și pe bunicii Domnului Iisus Hristos, ne gândim cu multă nostalgie la bunicii, la bunicele noastre, la mamele noastre, la tații noștri care ne-au format.”
De asemenea, ierarhul a subliniat importanța colaborării dintre cele trei instituții cu rol formator în viața tinerilor:
„Suntem foarte convinși că lumea în care ne găsim ar deveni mai bună cu oameni bine formați, dacă cele trei instituții își dau mâna: Familia, Biserica și Școala.
Stareța mănăstirii, ridicată la rangul de stavroforă
În cadrul Sfintei Liturghii de la Mănăstirea Ciucea a fost hirotonit un preot pe seama parohiei Bandiu, Protopopiatul Dej și un diacon ce ulterior va fi hirotonit preot pentru parohia Păniceni, protopopiatul Huedin.
La finalul slujbei, ca o recunoaștere a activității pe care a desfășurat-o la această mănăstire, maica stareță, monahia Inocenția Filip, a fost ridicată rangul de stavroforă, având dreptul de a purta cruce.
Mănăstirea de la Ciucea, ctitoria poetului Octavian Goga
Mănăstirea de maici „Nașterea Maicii Domnului” de la Ciucea se află pe domeniul familiei Goga, acolo unde se găsește Muzeul Memorial Octavian Goga. Mănăstirea a fost ctitorită de soții Goga, dar înfiinţată propriu-zis în anul 1939, la un an după trecerea la cele veșnice a poetului Octavian Goga. Atunci, soția sa, Veturia, s-a ocupat de aducerea și așezarea pe domeniul de la Ciucea a unei vechi bisericuțe de lemn din localitatea sălăjeană Gălpâia. Mănăstirea a funcționat până în 1945, când a fost închisă de regimul comunist.
Așezământul monahal actual a fost reînființat în 1994, cu purtarea de grijă a vrednicului de pomenire mitropolitul Bartolomeu, și o are ca stareță pe Maica Inocentia Filip, iar ca duhovnic pe părintele Ioan Gânscă, un ucenic apropiat al părintelui Teofil Părăian de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus. Pe lângă bisericuța veche, mănăstirea mai are un paraclis interior, unde se slujește pe timp de iarnă, un atelier de croitorie și de broderie, unde maicile se îndeletnicesc de mult timp cu veșmintele preoțești.
