„Și ea era văduvă, în vârstă de optzeci și patru de ani,

 și nu se depărta de templu,

slujind noaptea și ziua, în post și în rugăciuni”

 (Luca 2, 37)

De ani de zile, la „Întâmpinarea Domnului”, am fost preocupați de Dreptul Simeon și de virtuțile ce l-au caracterizat. Consider că este drept să n-o uităm nici pe proorocița Ana, participantă la eveniment, și calitățile pe care ea și femeile evlavioase le au.

Ana era văduvă, așa că a fost implicată și în viața de familie și, credem noi, a avut și copii. Oricum, din evanghelia după Luca reiese că era o femeie foarte preocupată de cele spirituale. Ne spune evanghelia că „nu se depărta de templu, slujind noaptea și ziua, în post și în rugăciuni” (Luca 2, 37).

Pe bună dreptate, Ernest Bernea ne spune că „femeia are simțul mult mai fin al situațiilor morale, trăiește mult mai adânc decât bărbatul încercările interioare ale ființei apropiate; ea se transpune în întregime în locul altuia, mergând până la depersonalizare. Cugetul ei și făptura ei surprind mai repede și simt mai adânc durerile și bucuriile celor apropiați”[1].

Proorocița Ana intuia spiritualul, iar când a venit familia sfântă la templu, „venind și ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu și vorbea despre Prunc tuturor celor ce așteptau mântuire în Ierusalim” (Luca 2, 38). Ea, ca și Dreptul Simeon, puteau pleca liniștiți în eternitate.

Spuneam că femeile credincioase sunt urmașele Anei, preocupându-se de formarea duhovnicească a copiilor lor. Sfântul Apostol Pavel, scriindu-i lui Timotei, ținea să menționeze faptul că mama și bunica i-au transmis credința: „Îmi aduc iarăși aminte de credința ta neprefăcută, care, precum s-a sălășluit întâi în bunica ta Loida și în mama ta Eunichi, tot așa sunt încredințat că și întru tine” (2 Timotei 1, 5).

Viața spirituală a mamelor și a bunicelor este contaminantă. Nu numai Sfântul Pavel spune acest lucru, ci și Sfântul Petru: „Podoaba voastră să nu fie cea din afară: împletirea părului, podoabele de aur și îmbrăcămintea hainelor scumpe, ci să fie omul cel tainic al inimii, întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu” (1 Petru 3, 3-4).

Nu numai în spiritualitatea universală, mamele au avut, și au, rolul lor, ci și în spiritualitatea noastră românească. Mamele celebre ca Emilia pentru Sfântul Vasile, Antuza pentru Sfântul Ioan Gură de Aur, Monica pentru Fericitul Augustin, Anastasia pentru Sfântul Andrei Șaguna, au avut rolul lor mare în formarea copiilor.

Teologul rus din emigrație, Paul Evdokimov, a scris o carte întreagă cu acest subiect: „Femeia și mântuirea lumii”[2]. În vremurile grele, când nu se făcea religie în școli, când se lupta împotriva credinței, cine a salvat lumea? Mama și bunica! Ele au transmis steagul credinței și i-au crescut pe copii.

Am zis că lucrul acesta s-a petrecut și la noi. Octavian Goga își amintește în poezia „Casa noastră” cum îl pregătea mama lui pentru școală. Pe vremea aceea nu erau mașini, ci copiii se duceau la școală cu căruța. „Și par`c-aud pocnet de bici / Și glas stăruitor de slugă… / O văd pe mama în colțul șurii / Pune încet merindea-n glugă / Înduioșată mă sărută / Pe părul meu bălan, pe gură: /  Zi Tatăl Nostru seara dragă / Și să te porți la`nvățătură”[3].

Dar venind în județul nostru îl cităm pe Ioan Alexandru care, în poemul „Casa părintească” o pomenea cu sfințenie pe mama lui: „Mama-i de-acum bătrână și tata alb de tot/ Și cumpăna fântânii-i o povară./ Duminica, măicuța în veșmânt cernit/ Cu busuioc în mână și într-o năframă/ Duce din bruma cât avem de grâu/ O prescură de jertfă la icoană”[4].

Mama creștină este o femeie minunată. „Femeia însuflețește totul, învăluie lucrurile cu cântec și caută fără încetare firele ascunse ale țesăturii vieții. Secretul său aici stă: în legătura permanentă cu izvoarele vieții”[5].

Este adevărat că într-o lume secularizată putem avea și exemple inverse. Lor li se adresează Sfântul Pavel zicând: „Dacă însă cineva nu poartă grijă de ai săi și mai ales de casnicii săi, s-a lepădat de credință și este mai rău decât un necredincios” (1 Timotei 5, 8).

Nădăjduim ca exemplul femeilor credincioase să fie contaminant pentru toată lumea, începând cu copiii și bărbații lor și continuând cu toți cei pe care-i întâlnesc în cale.

†ANDREI

Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului

şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului

[1] Ernest Bernea, Îndemn la simplitate, Editura Anastasia, București, 1995, p. 110.

[2] Paul Evdokimov, Femeia și mântuirea lumii, Editura Sophia, 2015.

[3] Octavian Goga, Poezii, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2001, p. 19.

[4] Ioan Alexandru, Pământ transfigurat, Editura Minerva, București, 1982, p. 165.

[5] Ernest Bernea, op. cit.