Apariție editorială: „Fiul Omului în Sfintele Evanghelii…”, de Andrei Tudor Moldovan

de | ian. 18, 2019 | Cărți vechi și noi

Fiul Omului în Sfintele Evanghelii

 

„Astfel, Logosul care a apărut în trup ca un mediator uman este același Logos care a fost mediator al creației. Cu alte cuvinte, toată acțiunea divină revelatoare este un eveniment hristologic, iar creația și răscumpărarea își aparțin una alteia ca evenimente ale mântuirii.”[1]  Una dintre concluziile acestui demers teologic încercat și reușit de Andrei Tudor Moldovan.

Demers sau parcurs, oricum, o preocupare minunată despre Dumnezeu Fiul – Fiul Omului, o căutare/contemplare a unor adevăruri revelate care se vrea hrană pentru minte, căldură inimii și fortificare a voinței. Astfel, autorul ne recomandă două răspunsuri/coordonate ale devenirii noastre prin Iisus Hristos.

Primul: „în calitate de Fiu, Iisus este tiposul care ar trebui urmat de către toți oamenii, adică realitatea filiației intenționată în mod universal prin obediență încrezătoare față de Tatăl și în responsabilitate liberă față de succesiunea creației încredințată Lui.” [2]

Următorul: „Noul Legământ stabilește o relație directă între Hristos și neputința umană, astfel încât o analiză a acestei neîmpliniri să fie determinantă pentru Hristologie, așa cum Hristologia este determinantă pentru analiza slăbiciunii umane.” [3]

Aceste definiții se comprimă în afirmația: „El este eminamente « esența credinței », iar credința este « esența activității lui Iisus » ”! [4]

Așadar, ne aflăm în fața unei cărți/teze de doctorat și a unui autor; cartea merită toată atenția, iar autorul felicitat cu admirație și încredere. Aș adăuga și faptul că Andrei Tudor Moldovan nu este altul decât: părintele, fratele și fiul Iosif al Catedralei Mitropolitane din Cluj-Napoca. Vrednic este!

 

Arhim. Dumitru Cobzaru

Crăciun, 2018

[1] Andrei Tudor Moldovan, Fiul Omului în Sfintele Evanghelii, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2018, p. 293.

[2] Ibidem, p. 294.

[3] Ibidem, p. 295.

[4] Ibidem, p. 294.

Ultimele articole

Ion Agârbiceanu – scriitor român

Ion Agârbiceanu – scriitor român

Ion Agârbiceanu s-a născut la data de 12 septembrie 1882 în satul Cenade, în apropiere de Blaj. A moștenit de la părinții săi darul pentru a scrie povești remarcabile. Tatăl său era pădurar, om cu dragoste de carte, era abonat la multe ziare și reviste ale vremii, iar...

Mai multe din Cărți vechi și noi
Recomandare de carte: Doina Cornea, Jurnal – ultimele caiete

Recomandare de carte: Doina Cornea, Jurnal – ultimele caiete

Scrisul autobiografic e cu certitudine o experienţă dificilă. A vorbi despre tine presupune un risc multiplu: pe de-o parte, scriitorul riscă să se laude excesiv,  contribuind prin aceasta la decredibilizarea sa şi la crearea unui context literar hilar, pe de altă...

Cartea şoaptelor, poveştile unor oameni tăcuţi

Cartea şoaptelor, poveştile unor oameni tăcuţi

  Oameni pentru care istoria să conteze mai mult decât pentru armeni n-am întâlnit, la fel cum nu am întâlnit pe alţii care să nu distingă între istoria seculară şi istoria Bisericii lor, instituţia care timp de veacuri a suplinit statul, fiind elementul de...

Cunoașterea lui Dumnezeu la Sfântul Isaac Sirul

Cunoașterea lui Dumnezeu la Sfântul Isaac Sirul

La Editura Renașterea a apărut în anul 2013, în colecția Monografii, lucrarea domnului Valentin (în prezent pr. Benedict) Vesa, intitulată Cunoasterea lui Dumnezeu la Sfântul Isaac Sirul. Având un subtitlu teologic sugestiv, Itinerarul spiritual de la „dreptatea...

Părinţii Bisericii între teologie şi cultură

Părinţii Bisericii între teologie şi cultură

Cu prilejul aniversării unui sfert de veac de la reînfiinţarea revistei Renaşterea, organul oficial al Arhiepiscopiei Ortodoxe a Vadului, Feleacului şi Clujului, reprezentanţii editurii omonime au hotărât antologizarea unora dintre cele mai interesante studii şi...

„Ortodoxia în Occident. 10 convertiri”. O carte care luminează

„Ortodoxia în Occident. 10 convertiri”. O carte care luminează

„Teama mea este că în Ortodoxie apare adesea compelxul de inferioritate. Ni se pare că trebuie să obţinem un fel de bogăţie vestică, sau distincţii academice (cei cărora li se dau distincţii academice în şcolile ortodoxe, uneori sunt oamnei care se opun Bisericii). Sunt suprins să văd că în România sau în alte ţări ortodoxe, ortodocşii par a nu vedea tezaurul pe care-l au. Din punctul meu de vedere România este bogată. Teama mea este că dorinţa de a fi în Uniunea Europeană, dorinţa de a deveni tot mai vestici, dorinţa de a o lua pe calea umanismului (care în realitate este hedonism) românii ar putea sărăci spiritual. Chiar spiritul care ne face atât de bogaţi, ar putea fi pierdut în căutarea altor tipuri de bogăţie”