Renumele Mânăstirii „Adormirea Maicii Domnului” din satul Nicula, județul Cluj, nu se datorează doar celor cinci secole de existență, atestată documentar, ci îndeosebi icoanei Maicii Domnului, făcătoare de minuni, a cărei lucrare miraculoasă, în cei 340 de ani de viață, au simțit-o în sufletul lor sutele de mii de pelerini care au urcat dealul cu povara necazurilor și au coborât cu aripile de înger ale mângâierii și ajutorului preasfânt al Măicuței Sfinte.

 

 

Fără icoana Maicii Domnului, pictată în anul 1681 de preotul Luca din Iclod (județul Cluj), cumpărată și donată bisericii din Nicula de către nobilul român Ioan Cupșa, icoană care a lăcrimat în anul 1699 vreme de 26 de zile (în perioada 15 februarie-12 martie), este puțin probabil că modestul așezământ monahal din pădurea Niculii, întemeiat de pustnicul Nicolae în prima jumătate a secolului al XIV-lea, ar fi răzbit prin veacurile vitrege ale istoriei Transilvaniei, mereu zdruncinată și de mulți râvnită. Putem presupune că fără icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, mânăstirea de la Nicula, asemeni altor zeci de astfel de așezăminte, s-ar fi topit în valurile zbuciumate ale istoriei.

 

Chiar și în cei 114 ani cât icoana a lipsit din mânăstire, fiind fie îngropată în pământ (între 1712-1782), de frica furtului, fie zidită în peretele casei lui Vasile Chezan din Bonț (între 1948-1964), de frica pângăritorilor, fie în capela chiriarhală din Cluj (între 1964-1992), pentru a fi ocrotită și apărată de cei ce-i doreau dispariția, Maica Domnului și-a ocrotit mânăstirea și pe viețuitorii ei, i-a binecuvântat și mângâiat pe toți pelerinii care de-a lungul veacurilor și-au îndreptat pașii sau rugăciunea înspre casa ei cea sfântă. Nu cred că greșesc spunând că ceea ce a fost mânăstirea de la Nicula de-a lungul veacurilor, dar și ceea ce este astăzi, însemnează lucrarea și binecuvântarea Maicii Domnului. Cu deplină îndreptățire Mitropolitul Bartolomeu spunea despre Nicula că este „ca o inimă care bate tăcând și grăiește zbătându-se… Nicula e icoana neamului”.

 

Pe toate acestea le așează cu har și inimă părintele arhimandrit Dumitru Cobzaru în Monografia Mânăstirii „Adormirea Maicii Domnului” Nicula, acum într-o nouă ediție, revăzută și adăugită, care vede lumina tiparului la Editura Renașterea a Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Arhiepiscop și Mitropolit ANDREI, după cinci ediții la Editura Ecclesia a Mânăstirii Nicula (1999, 2001, 2002, 2010, 2015).

 

Lucrarea este alcătuită după toate rigorile pe care le presupune un astfel de demers, pe temeiul unei consistente documentări în Biblioteca Academiei Române, filiala Cluj-Napoca, în Arhivele Naționale, filiala Cluj-Napoca, și a unui mare număr de cărți și studii, însumând 90 de titluri consultate. Practic, fiecare afirmație din monografie, fiecare etapă sau eveniment din istoria așezământului, este susținută și probată de documente, cărți sau studii invocate în cele 255 de note de subsol. Din acestea înțelegem și efortul și dăruirea pe care autorul le-a depus.

 

Prin bogăția bibliografiei, prin structurarea echilibrată a materialului în capitole și subcapitole, prin încadrarea istoriei așezământului în istoria Transilvaniei și, nu în ultimul rând, prin veșmântul frazelor frumoase și vioaie, autorul reușește să pună în lumină un tablou al Mânăstirii Nicula pe care cei ce o cercetează îl vor recunoaște, iar pe cei ce încă n-o cunosc îi va face să și-o dorească. Acestea toate și altele multe pe care nu le-am menționat se constituie în temeiul potrivit căruia lucrarea părintelui Dumitru va fi una de referință ori de câte ori se va vorbi sau se va scrie despre Nicula.

Și pentru că pomeneam de veșmântul frazelor frumoase și vioaie, aș dori să reamintesc că părintele arhimandrit Dumitru Cobzaru este autorul a încă cincisprezece volume de autor, fie tipărite la Editura Ecclesia a Mânăstirii Nicula, fie la Editura Renașterea, între anii 1999-2020. La acestea se adaugă alte trei volume coordonate de părintele Dumitru. Pentru studenții teologi și pentru tinerii preoți (și nu numai), ele pot constitui un model și un foarte important material bibliografic.

Revenind la monografia Mânăstirii Nicula, trebuie să spunem că ea a fost scrisă nu numai cu mintea, ci și cu inima și cu foarte mult suflet, întocmai ca un fiu iubitor despre părinți și casa părintească. Aceasta pentru că părintele Dumitru s-a născut pentru viața monahicească, a crescut și s-a format ca monah în acest sfânt așezământ, sub povața răbdătoare și pilduitoare a părintelui Vasile Fluieraș.

Că Nicula s-a așezat în conștiința și inima autorului și acolo va rămâne pentru toată viața, o dovedește și ceea ce scria în urmă cu mai mulți ani, mai precis în martie 1998, în revista Epifania: „La Nicula, dealul ascunde minunea și pădurea miracolele. La Nicula, minunea strălucește a nemurire, iar miracolele rămân înscrise de-a pururi în pământul locului”. Rămân înscrise în pământul locului și în suflet, Nicula devenind icoana din suflet, din sufletul autorului și al pelerinului.

Felicitări pentru lucrare, prețuire și prietenie pentru autor.

Preot Iustin Tira

Click pe copertă pentru a citi cartea