„Asceza este un exercițiu, este o angajare pentru disciplina trupească și sufletească, este ca un fel de gimnastică pentru suflet și trup. Ea cere omului post, cere a fixa zile anume de post, zile în care nu se poate mânca orice. Or, faptul acesta de a alege între o mâncare de post și o mâncare care nu se poate mânca într-o zi de post sau o mâncare de dulce, deja este o asceză. Bineînțeles că după ce omul intră în rânduiala Bisericii, pe care o are mai apoi în vedere, nu se mai pune problema astfel. Cineva care este obișnuit cu postul, nu mai pune problema că ar putea și să nu postească. Cineva care știe zilele de post, nu le ocolește pe acestea sau nu așteaptă alte zile, întrucât ele vor veni oricum la vremea lor. Deci, asceza este o chestiune care îl angajează pe om într-o lucrare trupească și sufletească.” (arhimandrit Teofil Părăian)
