La Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare, au început luni, 10 octombrie 2022, sub preşedinţia Preasfinţitului Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, conferințele preoțești în Episcopia Maramureșului și Sătmarului, la care vor lua parte, timp de trei zile, toţi preoţii din cele opt protopopiate ale Eparhiei. Conferinţele din cele trei zile se vor desfăşura în trei centre, pentru a uşura accesibilitatea preoţilor şi participarea să fie în număr de doar câteva sute în fiecare. Conferinţa de la Baia Mare a reunit, în Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare preoţii din protopopiatele Baia Mare, Lăpuş şi Chioar, circa 250 de preoţi, împreună cu protoiereii şi secretarii protoiereşti.

Reuniunea preoţească a debutat cu Sfânta şi Dumnezeiască Liturghie, oficiată de cei trei protopopi şi secretarii protopopiatelor, împreună eclasiarhul catedralei, Ierom. Serafim Bilţ, cu diaconii desemnaţi, la care a asistat Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin. După Sfânta Liturghie a urmat un Te-Deum de mulţumire lui Dumnezeu pentru darurile revărsate asupra celor trei protopopiate şi asupra Episcopiei şi pentru ca să-şi coboare pronia sa cerească peste aceste teritorii şi de acum înainte.

„În Eparhia Maramureşului şi Sătmarului a început conferinţele preoţeşti de toamnă, care sunt consacrate, de data aceasta, Sfinţilor isihaşti Simion Noul Teolog, Sfântul Grigorie Palama şi Sfântul Cuvios Paisie de la Neamţ”, a spus Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin. Conferinţa reuneşte preoţimea din protopopiatele Baia Mare, Lăpuş şi Chioar, deoarece am făcut în ultima vreme o tradiţie din a ne reuni mai multe protopopiate la un loc. Este şi mai solemnă conferinţa şi preoţii, care nu se văd foarte frecvent se întâlnesc şi-şi vorbesc şi simt că sunt mai puternici împreună, în sobornicitatea Bisericii, împreună cu Ierarhii lor şi cu toţi slujitorii lui Dumnezeu. Conferinţa din această toamnă a fost alcătuită de tânărul eclesiarh al Catedralei, Părintele Ieromonah Serafim Bilţ, care a fost un student eminent şi care a devenit slujitor al sfintei noastre Catedrale, monah cu metania la Sfânta Mănăstire Rohia. I-am încredinţat alcătuirea conferinţei tocmai pentru că are proaspete cunoştinţele teologice şi încă este masterand al Departamentului de Teologie „Justinian Arhiepiscopul”. Titlul conferinţei este „Sfinţii Părinţi isihaşti Simion Noul Teolog, Grigorie Palama şi Paisie de la Neamţ – modele duhovniceşti de isihie globală într-o lume globalizată”. Un titlu provocator şi sper ca sfinţii părinţi, care se  reunesc în conferinţă să reţină câteva lucruri şi mai cu seamă faptul că slujirea lor preoţească nu se limitează doar la a împlini ce prevede fişa postului, ci trebuie să continue acasă, unde să-şi întărească puterile duhovniceşti prin multă rugăciune, mult post, multe fapte bune, să fie model de familie creştină în mijlocul comunităţii. Apoi, la discuţii libere, am vorbit şi despre duhovnicul în vremea noastră, care nu este un judecător şi nu trebuie abordată problema în acest fel,  nici un instructor sau director de conştiinţe. Duhovnicul este un medic, un vindecător de conştiinţe şi el nu are dreptul şi nu are voie să pună stăpânire pe sufletele oamenilor, care sunt ale lui Dumnezeu, ale lui Hristos, nici pe inimile lor. El îi conduce. Este un împreună mergător cu credinciosul care caută calea mântuirii. Deci, e un medic, e un vindecător. Trebuie să fie foarte echilibrat, trebuie să fie foarte curat, foarte responsabil, model în toate cele, pentru fiii duhovniceşti, care se cuvine să aibă libertatea de a alege calea şi drumul, desigur el arătându-le care este calea cea mai bună pentru sufletul, inima, viaţa şi familia lor, iar credincioşii vor fi liberi întotdeauna de a alege calea de urmat şi biserica de frecventat. Pentru că, până la urmă, Ortodoxia asta este: libertatea de a alege părintele duhovnicesc, biserica de frecventat, mănăstirea de cercetat şi toate acestea duc la împlinire şi la frumuseţea Ortodoxiei, care este o credinţă a bucuriei şi a împlinirii. Slavă lui Dumnezeu pentru această primă întâlnire. Conferinţele noastre vor continua în oraşul Negreşti Oaş şi apoi la Centrul Cultural Pastoral „Iosif Mărturisitorul” din Sighetu Marmaţiei, a spus Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin.

„Avem nevoie de modele, şi nu doar Biserica, ci lumea întreagă, a afirmat Pr. Dr. Florin Stan, protopopul Lăpuşului, iar o conferinţă ca aceasta este pentru noi un prilej foarte bun de a ne reîmprospăta contactele noastre cu adevăratele modele ale Bisericii, cu Sfinţii isihaşti pe care Biserica îi omagiază anul acesta. În mod deosebit, Sfântul Simeon Noul Teolog este pentru noi un model proaspăt şi actual pentru că noi, preoţii, putem foarte multe să învăţăm din viaţa şi din învăţăturile lui. Dacă ne amintim că  Sfântul Simeon este un model de verticalitate duhovnicească, dacă ne amintim faptul că el a reuşit să îmbine foarte armonios pregătirea teologică cu viaţa duhovnicească, dacă ne amintim că, deşi în tinereţe a deţinut o poziţie foarte importantă în cadrul Impreiului Bizantin şi a renunţat la era de dragul lui Dumnezeu, alegând viaţa monahală, este pentru noi suficient ca să ne reîntărim în convingerea că slujirea lui Dumnezeu este poate cea mai frumoasă chemare pe care o putem fiecare dintre noi să o avem. De aceea, noi, astăzi, preoţii, adunaţi la această conferinţă, putem să ne reîntărim prin slujirea pe care o avem şi să reaprindem harul care este în noi, pentru că Sfântul Simeon Neoul Teolog a avut şi această lucrare deosebită, aceea de a-i îndemna pe ucenicii săi, în primul rând, şi prin scrierile lui pe noi toţi, că suntem obligaţi să reaprindem harul lui Dumnezeu şi să lucreze Dumnezeu prin noi, aşa cum a dorit şi aşa cum doreşte prin Evanghelia Sa.”

„La temelia fiecărei vieți trăite întru sfințenie trebuie să se afle o convorbire vie, statornică, a sufletului cu Dumnezeu, în taina inimii omului, departe de lume, față către față cu Dumnezeu, dacă se poate spune așa, a scris Părintele Ieromonah Serafim Bilţ în referatul pe care l-a alcătuit. Întreaga semnificație a rugăciunii constă în această directă și personală relație a omului cu Dumnezeu, prin care omul are acces la Tronul Celui Preaînalt. Nu încape îndoială că mereu și oriunde ne-am afla suntem în prezența lui Dumnezeu, însă este nevoie și de voința propriei firi umane și crearea unui mediu necesar săvârșirii rugăciunii curate.  Însuși Hristos ne-a arătat,  iată, cât de necesar este să ne retragem în singurătatea „cămării” inimii noastre în liniștirea sufletească, în chilia duhovnicească a fiecăruia, pentru a ne ruga, pentru a intra în comuniune directă cu Dumnezeu, iar experiența ne arată cât de folositoare este o asemenea retragere și liniștire atunci când devine obișnuință”.

Andrei Fărcaş, redactor la revista „Graiul Bisericii Noastre”