Rubrica „Biserici de lemn din patrimoniul județului Cluj” ne poartă astăzi într-un sat din apropierea Clujului, pentru a cunoaște povestea unuia din cele mai vechi și interesante monumente istorice de lemn din județ. Biserica de lemn cu hramul „Sfântul Dimitrie” sau „Adormirea Maicii Domnului” (după sursele mai vechi) se află în satul Vechea, comuna Chinteni.
Edificiul beneficiază de izolarea specifică amplasării pe o colină în cimitirul satului, iar pentru a ajunge la el pășim pe sub poarta de lemn sculptată cu motivele rozetei, torsadei și crucii, îngemănate sub forma unor ghirlande.
„Lăcașul a fost ridicat în 1726, conform inscripției în chirilică de pe portalul intrării, care ne spune că „Această sf. bisearică au făcut-o Sucală Toma. Au dat 40 florini”. Remarcabila cercetătoare Ioana Cristache Panait apreciază în articolul dedicat exclusiv acestei biserici, apărut în Revista Muzeelor și Monumentelor din 1976, că aici ar fi existat un schit, că 40 florini echivala cu valoarea a 5 boi și că acest ctitor, Sucală Toma, poate să fi fost din aceeași familie cu Sucală Teodor, menționat la biserica din Finișel”, spune Consuela Bendea, consultant artistic în arhitectură și artă tradițională la Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj.
Biserica din Vechea este unul din exemplele bogate în decor sculptat. După ce trecem de poarta sculptată, ne apropiem de lăcașul de cult și remarcăm de la distanță frumoasele cheotori ce oferă jocuri de lumini și umbre. Ajunși în fața portalului intrării, descoperim unul din cele mai frumoase ancadramente de biserică de lemn din județ.
„Monumentul a primit pictură murală la mijlocul sau în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, posibil în 1748, an care apare și pe două icoane vechi, puternic înnegrite, dintre care un Deisis. Poate fi considerat unul din cele mai vechi ansambluri ce se păstrează în județul Cluj, fiind model pentru alte monumente similare”, afirmă Consuela Bendea.
Spre deosebire de programul iconografic întâlnit în majoritatea bisericilor de lemn, la Vechea acesta este diferit. În pronaos și altar pictura nu se păstrează, însă naosul ne dezvăluie valoarea acestui ansamblu.
„Nefiind folosit mult timp, edificiul așteaptă o restaurare de ansamblu pe măsura importanței pe care o are în arhitectura tradițională românească, valoare ce izvorăște din vechimea sa, din decorul sculptat și urmele ansamblului de pictură”, este de părere specialistul clujean.
Rubrică realizată în parteneriat cu Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj, instituție de cultură din subordinea Consiliului Județean Cluj.
Foto: arhiva CJCPCT Cluj
