Aurel Baranga – medic, poet și dramaturg

Aurel Baranga s-a născut la data de 20 iunie 1913 într-o familie evreiască din București. A absolvit Liceul Matei Barasab din București în anul 1931 și Facultate de Medicină în anul 1938. La început a practicat sporadic medicina. Apoi, din anul 1941 își deschide un cabinet de cartier la capătul Căii Dudești.

Debutul său literar a avut loc în timpul anilor de studenție. În 1929, a debutat cu schița „Noapte Albă” în revista „Bilete de papagal” a lui Tudor Arghezi. În ultimul an de facultate a fost editor la revista „Alge”. A mai colaborat cu alte reviste precum „Facla”, „Cuvântul liber” și altele. În anul 1933 a publicat volumul său avant-gardist „Poeme cu orbi”.

În 1937 devine redactor la „Lumea românească”. După căderea regimului care îi susținea pe germani în al Doilea Război Mondial a devenit editor la „România liberă”, iar în ultimul an de Război a lucrat Societatea Română de Radiodifuziune, cunoscută și sub numele de Radio România.  După încheierea Războiului, și-a dedicat atenția dramaturgiei. În anul 1946 a debutat cu piesa „Bal în Făgădău”. Câțiva ani mai târziu a urmat o carieră în acest domeniu. În anul 1949 s-a mutat la Teatrul Național din București, unde a fost mai întâi secretar literar și mai apoi director artistic. Din activitatea sa ca dramaturg de aproape două decenii, cea mai bine receptată piesă a fost comedia „Mielul turbat”, care a fost jucată pentru prima dată în anul 1954 sub alt titlu „Cioara vopsită”. În timpul activității sale literare a fost nevoit să se consulte adesea cu regizori, în special cu cei care erau la curent cu deciziile „comandamentului” de la statul major de propagandă al Blocului Partidelor Democratice. S-a consultat cu aceștia pentru a putea găsi formule teatrale de exprimare veridice, care totuși nu încalcă cenzura. S-a mai întâmplat uneori să fie sunat „de sus” pentru a schimba sau tăia anumite părți din operele sale. Operele sale de multe ori satirizau traficul de influență, ridiculizau jocul ierarhiilor administrative, luau în râs birocrația cronică și confortul incompetenței, spune Ramona Lazăr, muzeograf la Muzeul Național de Literatură Română. Toate aceste teme nu corespund ideologiei comuniste, care încerca să facă totul să pară impecabil. Or, Aurel Baranga, cu personajele sale a căror scop pare de multe a fi doar să genereze mai multă hârtie scrisă, chiar dacă aceasta nu au nici un rost, formează „ipoteza unei conspirații a mediocrității” spune Ramona Lazăr.

Personajele lui Aurel Baranga se pot împărți în două categorii. Cei buni, sunt muncitorii  care au inițiative, sunt entuziasmați, plini de energie și devotați binelui comun. Cei răi sunt aceia care își pun interesul propriu mai presus de orice, oameni care sunt acri și răutăcioși. Printre aceștia se găsesc cei care sunt leneși, întârzie cu munca și falsifică documente pentru a obține ce își doresc.

În anul 1975 a fost distins cu Premiul Scriitorilor Români.  Trei ani mai târziu, în 1978 era grav bolnav în stadiu terminal. A început să reflecteze asupra operelor sale și se uita cu dezamăgire la trecut. A trimis o scrisoare de autocritică Colocviului Național pentru Literatură Dramatică în care  își numește personajele „manechine manipulate” și „personaje făcute la minut”, care, pentru că trebuiau să respecte ideologia nu reflectau realitatea. Însă, chiar dacă autorul nu își aprecia opera și o primea cu regret, publicului îi plăcea. Aurel Baranga a reușit să creeze opere care să fie apreciate atât de conducere, cât și de publicul larg. Conducerea aprecia că opera respectă toate normele și indicațiile, iar publicul aprecia comentariile ironice la adresa birocrației și demagogiei.

A trecut la cele veșnice în data de 10 iunie 1979.

Surse:

Ramona Monica Lazăr, Despre teatru, cenzură comunistă, și opoziție în jurnalul de atelier al lui Aurel, Baranga,  https://biblioteca-digitala.ro/reviste/ACTA_TERRAE_FOGARASIENSIS/dl.asp?filename=08_ACTA_TERRAE_FOGARASIENSIS_VIII_531.pdf  pp. 531-534.

https://revistaurzica.ro/o-personalitate-pe-zi-dramaturgul-si-poetul-aurel-baranga/

https://en.wikipedia.org/wiki/Aurel_Baranga

https://web.archive.org/web/20150924092200/http://www.romlit.ro/aurel_baranga

Stareța Macrina Vassopoulos și „înrudirea spirituală”

Stareța Macrina Vassopoulos și „înrudirea spirituală”

Dacă nașterea fizică te plasează într-o familie, într-o înrudire de neam, care îți oferă o anume identitate, o istorie și o geografie specifică, și mai vădit se întâmplă atunci când ne referim la nașterea duhovnicească și creșterea care vine în consecință. Înrudirea...

AUDIO Biserica de lemn din Dângăul Mic

AUDIO Biserica de lemn din Dângăul Mic

Biserica de lemn „Pogorârea Sfântului Duh” din Dângăul Mic, comuna Căpușu Mare, încadrată ca monument istoric, datează din a doua jumătate a  secolului al XVIII-lea (1764) și este ascunsă privirilor printre brazii din cimitirul satului. Beneficiind de prezența câtorva...

„BLAGA” – Un nume pentru România (I)

„BLAGA” – Un nume pentru România (I)

DATE VECHI ȘI NOI PRIVITOARE LA GENERAȚIILE UNEI FAMILII ROMÂNEȘTI DIN LANCRĂM De-a lungul istoriei, de pe meleagurile albastrului Lancrăm, au pornit în lume personalități de marcă, nume ale vieții culturale și științifice românești, precum Ioan Pavel, Dorin Pavel,...

Mihail Sturza (24 aprilie 1794 – 8 mai 1884)

Mihail Sturza (24 aprilie 1794 – 8 mai 1884)

Mihail Sturdza vede lumina zilei la data de 24 aprilie 1794 în Iași, fiind fiul renumitului logofăt Grigore Sturdza și al Mariei Calimah, fiica unui domnitor. Mihail a primit o educație aleasă cu influențe franceze și săsești, de la Christian Flechtenmacher și de la...

MIRCEA ELIADE (13 martie 1907 – 22 aprilie 1986)

MIRCEA ELIADE (13 martie 1907 – 22 aprilie 1986)

Mircea Eliade vede lumina zilei la data de 13 martie 1907 la București într-o familie cu trei copii. Istoria numelui acestei mari personalități este una foarte interesantă: într-o zi, tatăl său, Gheorghe Ieremia, pentru a cinsti memoria renumitului scriitor Ion...