Romani 2, 9-16 (Toți oamenii sunt păcătoși) Apostolul Pavel ne învață că avem nevoie cu toții de mila divină căci suntem păcătoși, fără excepție. Omenirea este vinovată fără scuză pentru că Dumnezeu S-a revelat pe Sine Însuși și trăsăturile Sale în lumea naturală, iar...
Romani 2, 9-16 (Toți oamenii sunt păcătoși) Apostolul Pavel ne învață că avem nevoie cu toții de mila divină căci suntem păcătoși, fără excepție. Omenirea este vinovată fără scuză pentru că Dumnezeu S-a revelat pe Sine Însuși și trăsăturile Sale în lumea naturală, iar...
Romani 2, 1-8 (Nimeni nu scapă de judacata lui Dumnezeu) După ce a demonstrat păcătoșenia păgânului imoral (1, 18-32), apostolul își prezintă argumentația contra moralistului religios – evreu sau neevreu – recurgând la șase principii care guvernează...
Romani 1, 24-32 (Starea de împreunare nefirească, idolatră) În această pericopă, lipsită de pudibonderii și edulcorări, apostolul Pavel trage un semnal de alarmă, atacând deschis patima homosexualității. Ca un arc peste timp, asistăm cu durere la o repăgânizare...
Romani 1, 18-23 (Starea de idolatrie a minții) Mânia lui Dumnezeu nu este rodul unei stări de irascibilitate divină, ci urmarea genuină la adresa păcatului, ea este reacția hotărâtă a unui Dumnezeu drept Care-Și descoperă măsura sfințeniei. Creatorul a...
Romani 1, 8-17 (Explicații apostolice) De mai multă vreme, apostolul își dorise să-i viziteze pe sfinții din Biserica romană. Aceasta și deoarece mărturia lor se propovăduise în întregul imperiu. Sfântul Pavel avea cel puțin 3 motive pentru întâlnirea cu aceștia: a)...
Romani 1, 1-7 (Prolog: Chemarea la apostolie) Sfântul Apostol se autoproclamă “robul lui Iisus Hristos”, dând dovadă de un statut teologic aparte. De asemenea, el declară că “vestea cea bună” (Evanghelia) nu este produsul gândirii sale personale, ci o dovadă a...
Introducere Epistola către Romani a fost scrisă de către Ap. Pavel, în timpul șederii sale în Corint (Fapte 20, 1-3), probabil în anul 58 d.Hr. Autorul își adresează epistola tuturor locuitorilor creștini din Roma (1, 7), iar în cap. 16 îi putem observa pe toți...
Înțelepciunea cheamă doritorii la ospățul cunoașterii. Motivul nunții Fiului de Împărat – pe care îl regăsim și în creațiile davidice (Psalm 45) – este acum preluat și de fiul mărețului rege poet. Astfel, prima parte a capitolului (versetele 1-6) contrastează ospățul...
Pericopa de față face parte dintr-un context lărgit în care autorul aduce elogii înțelepciunii. Versetele pe care le vom studia se preocupă doar de relația înțelepciunii cu creația: “Din veșnicie am fost formată, de la început, înaintea pământului...” (v. 23). Multele...
Pericopa de față face parte dintr-un context lărgit în care autorul aduce elogii înțelepciunii. Versetele pe care le vom studia se preocupă doar de relația înțelepciunii cu autoritatea regală: “Prin mine domnesc regii și cei care conduc hotărăsc dreptatea” (v. 15)....
În capitolul 8, Solomon, dascălul sobru, personificând înțelepciunea printr-o femeie, scrie despre invitația făcută de ea (vv. 1-5), despre virtuțile ei (vv. 6-11) și despre răsplătirile ei (vv. 12-21). Chemarea înțelepciunii este făcută acolo unde poate fi auzită și...
Într-o succesiune de șapte tablouri deconcertante, înțeleptul Solomon unește roadele experienței de bărbat matur cu abilitatea psihologică a martorului rece de pe margine. Astfel el rezumă toată problematica adulterului, trasând cele mai terne tușe cu scopul de-a...