Unul dintre cei mai mari iluștri părinți ai pustiei este Evagrie Ponticul (346-399), fost discipol al capadocienilor, devenit călugăr la Nitria și ucenic al Sfântului Macarie Alexandrinul. A realizat o sinteză viguroasă și foarte personală,cu toate că este atinsă de speculații aventuroase împrumutate de la Origen,între spiritualitatea pustiei și tradiția filozofică alexandrină. Unul dintre meritele sale cele mai mari este de a fi analizat și transmis știința războiului duhovnicesc; el este cel care a dat o formă aproape definitivă pentru Orient învățăturii celor opt păcate capitale, distincției celor trei faze ale vieții duhovnicești: practica, contemplarea naturală, theologia, învățăturii despre nepătimire. Cenzurate și atribuite unor nume de împrumut (mai ales Sfântului Nil), scrierile origenistului Evagrie vor exersa o influență nemăsurată asupra întregului orient monastic, fără a excepta pe autorii care îl vor acoperi cu anatemele lor.
Evagrie Ponticul, cunoscut ca ascet și scriitor fecund, a găsit în Kellia limanul căutărilor sale. Născut în anul 345 în localitatea pontică Ibora (în Turcia zilelor noastre), Evagrie ajunge în pustia Egiptului în anul 383, viețuind mai întâi, vreme de doi ani în deșertul Nitriei, iar apoi, până la moartea sa, în 399, la Kellia, ca ucenic al Sfântului Macarie Alexandrinul.
Fiind cunoscător al culturii filosofice și teologice a timpului său, grec cultivat, Evagrie se face ascultător și următor Sfântului Macarie Alexandrinul. Paladie relatează că Evagrie a primit de la început de la povățuitorul său, Sfântul Macarie Alexandrinul, o regulă strictă de viețuire, inclusiv în privința hranei și a băuturii.Cei opt ani de zile pe care i-a petrecut în regimul sever ce îi fusese indicat i-au șubrezit sănătatea trupului, încât a fost nevoit să reducă asprimea ascezei.
Prețuirea și urmarea Avvei Macarie a fost deplină. Evagrie se referă de multe ori la exemplul și învățătura Sfântului Părinte Macarie. Aceste referințe privesc îndeosebi asceza impresionantă a Sfântului Bătrân, lupta cu gândurile, lupta împotriva demonilor.Despre legătura de ascultare dintre Evagrie și Sfântul Macarie Alexandrinul vorbește și Rufin, prieten apropiat al lui Evagrierie.Nu e un caz izolat în pustiul „roditor” al Kelliei ca un erudit, un cunoscător temeinic al culturii timpului, să urmeze nevoințele și povățuirile Părinților pustiului, adeseori țărani simpli, fără cultură elinească.
Cele opt gânduri ale răutății sunt îmbinate între ele, având totdeauna o ordine ascendentă a manifestării lor, astfel că la început ne întâlnim cu patimile senzuale, lăcomia pântecelui și desfrânarea; apoi cu patimile trupești care-i încearcă mai ales pe începători, urmând ca în final să vină rândul celor desăvârșiți să fie atacați de patimile minții: slava deșartă și trufia. Asceza și nevoința pustnicească aduc mare folos sufletului care le practică, dar ispitele care îndeamnă la renunțare sunt multiple, de aceea e nevoie ca sufletul postitor, atunci când apare dorința săturării cu diferite mâncăruri „să-și reducă rația de pâine și de apă, ca să fie mulțumitor chiar și pentru o singură bucătură; căci săturarea poftește diverse feluri de mâncăruri, iar foamea socotește că e o fericire săturarea cu pâine”.
Deși Evagrie promovează o atitudine tranșantă referitoare Ia săturarea pântecelui, monahul trebuie să fie foarte atent la vicleșugurile diavolului. Acesta când vede că nu-l poate determina în nici un chip pe nevoitor să săvârșească acest păcat, îl împinge în cealaltă extremă, aceea de a practica asceza negativă. Astfel, anahoretul îmbolnăvindu-se, este obligat de împrejurări să mănânce și în acest fel își poate face loc și păcatul. Reținem în acest sens următoarele cuvinte: ,,Când dracul lăcomiei pântecelui luptând mult și adeseori, nu izbutește să strice înfrânarea întipărită, atunci împinge mintea la pofta nevoinței celei mai de pe urmă aducându-i înainte și cele privitoare la Daniil […]. Astfel, urmărind înfrânarea fără măsură va pierde și pe cea măsurată, de la o vreme trupul nemaiputând-o păstra din pricina slăbiciunii. Și așa va ajunge să binecuvânteze trupul și să blesteme inima”. Iată cât este de important pentru fiecare monah, să-și întocmească o pravilă a nevoinței, direct proporțională cu starea sănătății trupești, aspect care implică continuitatea procesului ascetic în viața celui ce tinde spre desăvârșire. Privitor atât la denumirea bucatelor pe care trebuie să le consume călugărul, cât și la cantitatea acestora, Evagrie ne spune: „Socot deci că e drept să nu asculte aceștia de acela și să nu se rețină de la pâine, de la untdelemn și apă. Căci această rânduială au cercat-o frații, găsind-o foarte bună. Desigur aceasta să nu o facă spre săturare și să o facă numai odată pe zi. M-aș mira dacă vreunul, săturându-se cu pâine și cu apă, ar mai putea lua cununa nepătimirii”. În mai multe rânduri autorul face trimitere la învățăturile povățuitorilor lui în momentul când recomandă o învățătură. Se pare că vizavi de acest subiect, Evagrie, face în mai multe rânduri apel la învățăturile duhovnicilor anteriori, care sunt socotite ca fiind ortodoxe.
Din izvoarele care ne vorbesc despre viața acestui mare părinte al pustiei egiptene, aflăm în mod cert că acesta aplica din punct de vedere practic „rețeta” de hrană propusă de duhovnici anteriori. Iată o mostră a autorului cu trimitere la consecințele gândului ascezei negative care „sugerează monahului o cădere rapidă a ascezei lui zugrăvindu-i stomacul, ficatul, splina, hidropizia, o boală lungă, raritatea proviziilor și lipsa medicilor. De multe ori îl face să-și aducă aminte de unii frați care au căzut în aceste suferințe. Iar câteodată îl convinge chiar pe aceia care au suferit aceste lucuri să dea pe la cei ce se înfrânează și să le povestească nenorocirile lor, ca și cum ar fi ajuns așa din pricina ascezei” . Dacă totuși s-a întâmplat ca un monah să pice în această extremă și să se îmbolnăvească din pricina ascezei prea aspre, avva Evagrie, propune un fel de soluționare a acestei probleme. Această soluție, pe care o vom expune în cele ce urmează, este valabilă și pentru care din motive obiective se întâmplă să nu se poată limita la o singură masă în zi. Sfatul este următorul: „căci ostenelile trupești nu trebuie să fie ținute și în timpuri de boală și de slăbiciune, ci trebuie lăsate atunci mai slobod în anumite privințe, ca să se întărească trupul din nou spre aceleași osteneli ale viețuirii”.
Avva Evagrie Ponticul remarcă în scrierile sale o legătură între duhul lăcomiei pântecelui și liniște (akedia). Relația de legătură dintre aceste două elemente spirituală este de invers proporționalitate. Învățătura transmisă de Evagrie este următoarea și se adresează cu precădere monahilor neexperimentați: „Îndestulează-te cu mâncare puțină și fără preț, nu cu multă și bogată. Iar dacă de dragul de-a fi ospitalier îți merge gândul la vreo mâncare mai de preț, leapădă gândul acesta și nicidecum să nu-i dai ascultare, că prin el îți întinde vrăjmașul o cursă să te abată de la liniște”. Menținerea votului de sărăcie de bunăvoie reprezintă o prioritate necondiționată de nici un factor pentru monah, întrucât o dată primit în cuget un gând de preocupare față de cele lumești, liniștea, care este condiționată de sărăcie are în mod clar de suferit. În același context, Evagrie se exprimă mult mai categoric. Nu numai liniștea îl părăsește pe monah în caz că se preocupă în chip cât de mic de săturarea pântecelui ci și harul divin, ți se întunecă mintea și ți se stinge râvna.
Bibliografie:
Gabrel Bunge, Akedia.Plictiseala si terapia ei după avva Evagrie Ponticul sau sufletul în lupta cu demonul de amiezii, Editia a III-a,cuvânt înainte si trad.de diac.Ioan.I.Ică jr, Editura Deisis, Sibiu, 2007.
Idem, Gastrimargia sau nebunia pântecelui.Stiinta si învătătura Părintilor pustiei despre mâncat si postit plecând de la scrierile avvei Evagrie Ponticul, Editia a III-a,cuvânt înainte si trad.de diac.Ioan.I.Ică jr,Editura Deisis, Sibiu, 2007.
Idem, Rugăciunea în duh si adevăr,Filosofia si teologia capitolelor despre rugăciuneale avvei Evagrie Ponticul si spiritualitatea Părintilor pustiei, trad. de Maria Cornelia si diac.Ioan.I.Ică jr, Editura Deisis,Sibiu,2015.
Idem, Mânia si terapia ei după avva Evagrie Ponticul,trad, diac.Ioan.I.Ică jr, Editura Deisis, Sibiu, 2016.
Idem, Avva Evagrie Ponticul.Monahul si Faptuitorul. Praktikos.Osută de capitole despre viata duhovnicească, trad, diac.Ioan.I.Ică jr, Editura Deisis, Sibiu, 2016.
