După învățătura Sfântului Ioan Scărarul, una dintre cele mai trebuitoare virtuți creștine este bărbăția – virtutea curajului moral, buna îndrăzneală a inimii și defăimarea primejdiilor.
„Bărbăția e virtutea care stă la mijloc între cutezanță și frică”, ne spune Sfântul Ioan Scărarul.
În cadrul emisiunii de astăzi vom medita asupra acestui subiect foarte important din viața creștinilor: bărbăție și răbdare.
În fața puterii întunericului a forței brutale și a prigoanelor Sfânta Evanghelie pune curajul creștin, tăria sufletească, virtutea bărbăției în credință care a dat bisericii nenumărate și admirabile exemple de Sfinți și Mucenici. Cultul zeilor și tot păgânismul nu a putut fi înfrânt fără înfruntarea greutăților și a primejdiilor. După cum bine știm, binele e menit să înlocuiască răul, adevărul să înlăture minciuna, lumina să alunge întunericul dacă nu altfel prin jertfă.
Bărbăția creștină este virtutea morală care întărește sufletul. Cu alte cuvinte, e duhul puterii arătat în fapte. În păgânism, învățăturile și moravurile rele strică pe cele bune, (1 Corinteni 15:33). În creștinism, dimpotrivă, învățăturile și moravurile bune înlătură și înlocuiesc pe cele rele din virtutea din convingerea și din credința aceasta nestrămutată. Sfinții și martirii creștini rabdă cu bărbăție toate batjocurile și torturile până la cununa muceniciei, semnul ultimei și al celei mai strălucite biruințe.
