Barbu Ștefănescu Delavrancea – scriitor cu un talent deosebit

Scriitor, orator și avocat român, membru al Academiei Române și primar al Capitalei. Este tatăl pianistei și scriitoarei Cella Delavrancea, precum și al arhitectei Henrieta (Riri) Delavrancea, una dintre primele femei-arhitect din România. Acesta este Barbu Ștefănescu Delavrancea.

S-a născut la 11 aprilie 1858, în mahalaua Delea-Nouă, din bariera Vergului, București, mezinul unei familii modeste. Tatăl, Ștefan, pe numele adevărat Ștefan Tudorică Albu, a fost descendent din familia unor ciobani vrânceni, „strămutat în marginea Bucureștilor, în căutarea unei munci mai rodnice“ , devenind căruțaș de grâne pe traseul București-Giurgiu și „staroste al cărăușilor din barieră“ .

După cele patru clase primare, Barbu a fost înscris, după un an, ca bursier la Liceul „Sf. Sava“. A învățat cu cei mai de seamă profesori ai Capitalei din acea vreme (D.A. Laurian, Anghel Demetriescu, Vasile Ștefănescu), fiind remarcat pentru talentul și capacitatea sa de asimilare. Atmosfera din internatul de la „Sf. Sava“ și imaginea adolescentului vibrând de pasiune au fost evocate în nuvela Bursierul. Din această perioadă (1876 – 1877) datează și primele lui încercări literare. Din 1877 a devenit student la Facultatea de Drept.

După ce a început să publice versuri în ziarul România liberă, în 1878 a publicat primul său volum, placheta de poezii Poiana lungă. Amintiri, semnată doar cu prenumele Barbu, în tradiția poeziei din primele decenii ale veacului, cu o bună primire din partea criticii, în revistele Viața literară, România liberă, Familia.

În 1882, Barbu Delavrancea și-a trecut examenul de licență la Facultatea de Drept din București, cu teza de licență în drept Pedeapsa, natura și însușirile ei, pe care a publicat-o în același an, semnată Barbu G. Ștefănescu. Gheorghe era bunicul dinspre partea tatălui: ”Gheorghe Tudorică Albu din Sohatu”. Scriitorul și-a semnat operele cu varianta definitivă Barbu Delavrancea (ortografiată la început ”de la Vrancea”, după acel ținut de mare originalitate etno-culturală, de care scriitorul se simțea foarte legat sufletește). În perioada 1880 – 1882, Barbu Ștefănescu a publicat în România liberă foiletoanele intitutale Zig-Zag, semnînd cu pseudonimul Argus. De acum datează și debutul propriu-zis al scriitorului ca nuvelist, cu Sultănică (România liberă, 9 – 15 martie, 1883), semnată Argus. După un scurt popas la Paris (1882 – 1884), pentru a desăvîrși studiile juridice, Delavrancea a publicat în 1885 volumul de nuvele Sultănica.

Un moment important în activitatea sa jurnalistică l-a reprezentat revista Lupta literară (1887), cu accentuate atitudini critice în probleme de critică și de istorie literară, intrând adeseori în polemică cu Titu Maiorescu, pe care l-a determinat să scrie articolul Poeți și critici, publicat în Convorbiri literare la 1 aprilie 1886. Cu mult înaintea lui Ibrăileanu, Delavrancea semnala succint ideea caracterului specific național al literaturii, având în vedere o strictă condiționare socială și istorică. Beneficiind, din epoca studiilor pariziene, și de o serioasă cultură plastică, Delavrancea va realiza în câteva articole și unele observații deosebit de interesante în acest domeniu. Seria de foiletoane din România liberă (1883) va reprezenta primul examen al tânărului critic de artă, pe cale de a-și clarifica preferințele și de a-și consolida atitudinile (Salonul 1883Pictura).

Barbu Ștefănescu Delavrancea a murit la 29 aprilie 1918 la Iași și a fost înmormântat la Cimitirul „Eternitatea”.

 

Surse:

Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, București, Editura Minerva, 1984

Constantin Cubleșan, Opera literară a lui Delavrancea, București, Editura Minerva, 1982

Al. Săndulescu, Delavrancea, București, Editura Albatros, 1975

 

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Barbu Ștefănescu Delavrancea – scriitor cu un talent deosebit
Loading
/
Valeriu Gafencu – sfântul închisorilor

Valeriu Gafencu – sfântul închisorilor

Valeriu Gafencu a fost numit de către Nicolae Steihardt „sfântul închisorilor”. Este greu să vorbim despre sfinții din temnițele comuniste fără măcar a aminti de Valeriu Gafencu. Dintre toți, el pare să fie cea mai emblematică persoană a deținutului politic care în...

Galileo Galiei – mare om de știință

Galileo Galiei – mare om de știință

Galileo Galilei  a fost un fizician, matematician, astronom și filosof italian care a jucat un rol important în Revoluția Științifică. După ce a perfecționat invenția telescopului, prin observațiile sale a dovedit că Pământul se învărte în jurul Soarelui. Însă, cu...

Grigore Vieru – poet și membru corespondent al Academiei Române

Grigore Vieru – poet și membru corespondent al Academiei Române

Poet român basarabean, membru corespondent al Academiei Române. Acesta a fost Grigore Vieru. S-a născut în familia de plugari români a lui Pavel şi Eudochia Vieru, născută Didic la data de 14 februarie 1935, în satul Pererîta, județul Hotin, Regatul...

Părintele Ioanichie Bălan – un cuvios al zilelor noastre

Părintele Ioanichie Bălan – un cuvios al zilelor noastre

Părintele Ioanichie Bălan s-a născut în data de 10 februarie 1930, în localitatea Stănița. După ce a absolvit Liceul comercial din Roman, în 4 noiembrie 1949, intră ca frate la Mănăstirea Sihăstria. Este tuns în monahism și hirotonit diacon în anul 1953. Între...

Jules Verne – scriitor cu o imaginație fără pereche

Jules Verne – scriitor cu o imaginație fără pereche

Mulţi autori de romane science-fiction au prevăzut unele invenţii sau modul în care se va schimba în timp societatea noastră. Puţini au fost însă aşa vizionari precum Jules Verne, scriitorul care ne-a înseninat copilăria cu romanele sale de aventuri, dar pe care îl...