Părintele Arsenie Papacioc zicea “dacă bătrânețea ar putea și dacă tinerețea ar ști…”.
Bătrânețea nu este un stadiu biologic definit, deoarece vârsta cronologică notată ca bătrânețe variază.
Bătrânețea e un concept sensibil. La întrebarea unui tânăr “Câți ani aveți?”, o persoană în vârstă zicea „am atâția ani … dar în comparație cu veșnicia acești ani de aici sunt o nimica”.
Basmul Harap Alb ne spune “Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte.” Îmbătrânim fizic, dar sufletește mare lucru este să tot creștem lucrând pentru cele duhovnicești. Cine n-are bătrâni să-și cumpere. Bătrânii sunt înțelepți, au experiența vieții, sunt capabili să îți dea un sfat bun…
Nicolae Iorga spune: “bătrânii trebuie să aibă o situație morală vrednică de respect.” Cu cât oamenii îmbătrânesc, cu atât spiritul lor devine mai simplu. Arsenie Papacioc spunea: cine este bătrân la tinerețe poate fi și tânăr la bătrânețe. Ca să îmbătrânești nu trebuie să devii bătrân, poți să te naști bătrâni și pot să mori tânăr. De ce? Victor Hugo spunea: “trebuie să adăugăm viață anilor și nu ani vieții.”
Un om îmbătrânește când grijile iau locul visurilor, când încetăm să mai visăm, să lucrăm cu adevărat și să sporim în deprinderile bune, îmbătrânim atunci când încetăm să zâmbim.
Există o vorbă “pe bătrân să-l cumperi, să nu îl vinzi, de omul bătrân să nu râzi că ai să ajungi și tu la fel.”
Sfânta Scriptură zice “oare nu la bătrâni sălășluiește înțelepciunea și priceperea la vârsta înaintată” (Iov 12,12)
Bătrânețea este o cunună strălucită. (Pilde 16,31)
(Isaia 46, 4; Ps 70, 19-20; 2 Timotei 5, 1)
“Pe cel bătrân să nu-l înfrunți, să îl îndemni ca pe un părinte.”
“Înaintea celui cărunt să te scoli, să cinstești fața bătrânului.” (Levitic 19, 32) Cel ce se teme să trăiască a început să îmbătrânească.
În concluzie, vârsta nu înseamnă cât de bătrân ești, ci cât de bătrân te simți. Doamne ajută!
