Biblia și medicina

de | mart. 31, 2020 | Eseu

Sfânta Scriptură nu este o carte de știință. Este Cuvântul Lui Dumnezeu, este hrană și este viață veșnică! Dincolo de asta, e util să amintim în aceste vremuri dificile câteva noțiuni pe care medicina de azi le folosește cu succes, fără a mai ști cineva (voit sau nevoit) că proveniența lor este una biblică!

În primul rând, ideea de carantină. Nu e de azi, nici de ieri. E din vremea în care Moise a scris primele 5 cărți ale Vechiului Testament. În cea de-a treia carte a Pentateuhului, în Levitic scrie: „Leprosul, cel ce are această boală, să fie cu hainele sfâşiate, cu capul descoperit, învelit până la buze, şi să strige mereu: necurat! necurat! Tot timpul cât va avea pe el boala, să fie spurcat, că necurat este; şi să trăiască singuratic şi afară din tabără să fie locuinţa lui” (Levitic XIII, 45-46). Nu-i nevoie de comentarii.

Apoi, în încercarea de a opri răspândirea bolilor, se practica profilaxia (prevenția) pe cele 3 niveluri pe care o avem și azi ca model. Concret, o aflăm creionată în aceeași carte, Levitic, la capitolul XIII – versetele 2-6. Profilaxia primară se desfăşura aici prin intermediul preotului care încerca să scadă incidenţa bolii în comunitatea sa, prin izolarea bolnavilor leproși şi mai ales prin educaţia pe care le-o oferea membrilor comunităţii. Chiar dacă diagnosticul nu era unul foarte precis, faptul că exista ideea de carantină, oferea membrilor comunităţii un oarecare grad de siguranţă. Şi profilaxia secundară se realiza cu succes. Posibilul lepros era dispensarizat şi rechemat la intervale bine stabilite de timp, pentru controlul leziunii tegumentare. În principiu, acest timp era de 7 zile şi se repeta până la obţinerea vindecării plăgii sau a modificării ei în sensul excluderii unui diagnostic de lepră. Profilaxia terţiară era mai limitată, în sensul că tratamentele lipseau cu deşăvârşire. Cu toate acestea, însă, individul proaspăt vindecat participa la anumite ritualuri de curăţire/sfinţire, care îi redădeau dreptul de a trăi în comunitate, fapt care creştea simţitor calitatea vieţii şi permitea reintregrarea profesională imediată.

Nu în ultimul rând, pentru că – în contextul pandemiei – se vorbește mult azi despre specializarea anestezie-terapie intensivă (probabil cea mai dificilă parte a medicinii, față de care am un respect deosebit), ideea suportului vital bazal o întâlnim tot în Biblie: „Intrând Elisei în casă, a văzut copilul mort, întins în patul său. Şi după ce a intrat, a încuiat uşa după sine şi s-a rugat Domnului. Apoi s-a ridicat şi s-a culcat peste copil şi şi-a pus buzele sale pe buzele lui şi ochii săi pe ochii lui şi palmele sale pe palmele lui şi s-a întins pe el şi a încălzit trupul copilului. Sculându-se apoi, Elisei s-a plimbat prin foişor înainte şi înapoi. După aceea s-a dus şi s-a întins iar peste copil. şi a strănutat copilul de şapte ori şi şi-a deschis copilul ochii.” (Cartea IV Regi IV, 32-35). Încălzirea trupului (în hipotermie) și respirația gură-la-gură făceau partea din suportul vital bazal. Mai mult, în anii 1960, respirația gură-la-gură se numea „metoda lui Elisei” (fapt amintit și de profesorul Horațiu Boloșiu de la Cluj). Câți dintre cei ce-o practică o fi știind asta, e curios de aflat.

Așadar, vă îndemn la a citi Sfânta Scriptură măcar de curiozitate. Că ′a veni mai apoi și dragul.


Pr. Bogdan ChioreanDirectorul Centrului de îngrijiri paliative „Sfântul Nectarie” din Cluj-Napoca

Foto: pixabay.com

Ultimele articole

Mai multe din Eseu
Hristos – apa cea vie

Hristos – apa cea vie

Aspecte introductive Pasajele conținute în paginile Evangheliei de astăzi sunt rostite într-un context aparte. Hristos e furios pe cei din Iudeea. Acest lucru Îl determină să ia pentru o vreme calea Galileii și să-și dorească să nu participe la una dintre sărbătorile...

Sfântul Nicolae Cabasila, isihasmul laicilor și mistica sacramentală

Sfântul Nicolae Cabasila, isihasmul laicilor și mistica sacramentală

Din punctul de vedere al Părinţilor răsăriteni, spiritualitatea creştină este echivalentă vieţii în Hristos, însuşită la nivel doctrinar, sacramental şi duhovnicesc. Ea nu este apanajul exclusiv al clerului sau al cinului monahal, ci al tuturor credincioşilor angajaţi...

MIHAI EMINESCU (1850-1889) – „OMUL DEPLIN AL CULTURII ROMÂNEȘTI”

MIHAI EMINESCU (1850-1889) – „OMUL DEPLIN AL CULTURII ROMÂNEȘTI”

De multe ori, îndeosebi în anii de școală, când încă îmi mai permiteam să visez pe marginea detaliilor prezentate de profesorul de limba și literatura română la clasă, mi-am propus să scriu cel puțin câteva pagini despre poetul nepereche, Mihai Eminescu, pe care-l...

Domnul și grija de ceilalți

Domnul și grija de ceilalți

Aspecte introductive Pasajul ce conține Evanghelia de astăzi este unul complex și de o densitate dogmatică rar întâlnită. De-altfel, Apostolul Ioan este un om care se remarcă prin profunzimea gândirii și atenția pentru chestiuni ce trec dincolo de simpla narațiune cu...

Vindecare și mărturisire

Vindecare și mărturisire

Aspecte introductive Episodul tumultos al mărturisirii divinității, realizată de Hristos în fața fariseilor care sunt de-a dreptul contrariați, este urmat în relatarea ioaneică de o minune cu profunde semnificații. Trecând, Domnul vede un om. Nu orice fel de făptură...