În această săptămână, proiectul „Biserici de lemn din patrimoniul județului Cluj” vă invită pe domeniul poetului Octavian Goga de la Ciucea, pentru a descoperi frumoasa poveste a bisericii de lemn din Gălpâia, găzduită de complexul muzeal de aici.

Istoricul bisericii fixează construirea ei spre finalul secolului al XVI-lea, însă literatura de specialitate convine asupra plasării ei în secolul al XVIII-lea, datorită analizei stilistice. Ea exista deja la 1733, când apare menționată în conscripțiile lui Klein de la Blaj, iar inscripţia de pe peretele exterior al navei din 1768 poate fi un argument în acest sens. Potrivit specialiștilor de la Muzeul „Octavian Goga”, familia Goga a auzit de la preotul din satul sălăjean Gălpâia, Gavril Câmpeanu, că sătenii lasă în paragină biserica, deoarece își ridicaseră una de zid mai încăpătoare și decide să intervină pentru a salva monumentul. Moartea lui Octavian Goga a survenit înainte ca edificiul să fie adus în curtea proprietății sale.

Ajunsă la Ciucea, biserica a servit micii mănăstiri de pe domeniu. Fiind copii de preoți, atât poetul cât și soția sa, au dorit înființarea unei mănăstiri pe domeniul lor, pentru a susține ortodoxia în localitate. Mănăstirea de maici cu același hram a fost desființată în perioada comunistă și reînfiinţată în 1994. Biserica și mănăstirea au fost date spre folosință, în urmă cu câțiva ani, Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului.

Biserica ce are hramul „Nașterea Maicii Domnului” este monument istoric și a fost construită din bârne de stejar, îmbinate în cheotoare, pe o fundație de piatră, compusă din pronaos și naos, înscrise unui dreptunghi unitar, altar poligonal cu pereții retrași și un pridvor pe latura de sud. Naosul și altarul au câte o boltă semicilindrică, iar pronaosul, tăvănit susțin turnul clopotniță.

Acoperișul înalt și coiful turnului foarte zvelt dau o siluetă foarte elegantă edificiului, fiind o influență a stilului maramureșean. Edificiul se remarcă și prin decorul sculptat cu care a fost înfrumusețat. Astfel, arcada pridvorului de pe latura sudică prezintă mici volute, remarcându-se mai ales cuiele de lemn, mult ieșite înafară, ce oferă un ritm estetic deosebit. Elegantul portal de acces în biserică, de inspiraţie clasică, este decorat cu motivul torsadei, motiv pe care îl regăsim și în interior la intrarea în naosului, pe arcul dublou al boltei naosului şi la iconostas.

Monumentul a avut un ansamblu de pictură murală realizat de meşterul Ioan Pop din Unguraș (astăzi Românaşi), care însă s-a distrus în cea mai mare parte. Acest pictor muralist și iconar a împodobit bisericile de lemn din Sălaj, la finalul sec. XVIII – începutul sec. XIX. În patrimoniul bisericii se mai păstrează doar câteva icoane pe lemn şi sticlă din zonă, restul fiind expuse în sălile muzeului. Astfel, se remarcă două icoane de Nicula: Sfânta Paraschiva şi Iisus Pantocrator, precum şi un Arhanghel Mihail, icoană pe lemn de secol XVIII, deteriorată.

Cu ocazia mutării la Ciucea, în 1939, edificiul a suferit unele modificări. În prezent biserica este în restaurare, deoarece pereții erau atacaţi de muşchi, pe latura de nord, atât la interior cât şi la exterior, precum şi de furnici de lemn şi carii. Salvat de la pieire de intervenția familiei Goga, prezența acestui monument în incinta muzeului contribuie la atmosfera deosebită de aici, dar mai ales la valoarea acestui important complex.