Bogăția, piatră de încercare a dragostei noastre pentru Dumnezeu

de Eseu

Dintre pildele rostite de Domnul Hristos pentru luminarea noastră, astăzi ne amintim de bogatul căruia i-a rodit țarina (Luca 12, 16-21). Suntem în Duminica a 26-a după Rusalii, la începutul postului Nașterii Mântuitorului, și cuvântul Evangheliei ne aduce înainte modul defectuos, iresponsabil și absolut neprofitabil în care ne raportăm la bunurile materiale sau la ceea ce noi numim avuție.
Omul acesta bogat s-a ostenit din greu și a privit apoi mulțumit la ceea ce a agonisit, propunându-și să se „extindă”, adică să-și mărească hambarele pentru a deține și mai multe avuții. Numai că Dumnezeu îi aduce aminte că în chiar „noaptea aceasta” viața sa pământească se va sfârși și bogăția îi va rămâne a nimănui. Apelativul „nebunule” se referă în Sfânta Scriptură la omul care nu crede în Dumnezeu: „Zis-a cel nebun în inima sa: Nu este Dumnezeu” (Psalmi 13, 1) sau la cel care „își adună comori sieși și nu se îmbogățește în Dumnezeu” (Luca 12, 21).
În situația bogatului din pilda aceasta se află foarte mulți oameni de astăzi, chiar unii care se consideră credincioși. Pentru câți dintre noi „a ne realiza” nu înseamnă a ne asigura un confort material fără griji. Câți nu gândim că „mănâncă, bea și te veselește” sunt țeluri ale vieții, pe care dorim să le realizăm cu ardoare? Și câți dintre acești semeni de-ai noștri atunci când „se realizează” în acest fel sau pe parcursul „realizării” nu dobândesc vreo boală sau vreun necaz în familie sau își pierd avuția și chiar viața pe neașteptate? Toți ne dăm seama de această realitate, dar nu învățăm nimic din observarea ei, pentru că instinctul pătimaș de a acumula bogății materiale ne covârșește. Tocmai de aceea avem nevoie amintirea acestei pilde a bogatului căruia i-a rodit țarina pentru luminarea cugetului, avem nevoie de post pentru curățirea simțirii și, mai ales, avem nevoie de unirea cu Hristos prin Împărtășanie pentru întărirea firii și biruirea patimilor. Dar înainte de acestea, avem nevoie de lămurirea sinelui nostru că „îmbogățirea în Dumnezeu”, care ne realizează ca oameni, este scopul vieții noastre pe pământ, nu „îmbogățirea în avuție”, care ne distruge. Bernard de Clairvaux spunea că „bogăția se adună cu trudă, se păstrează cu frământări și se pierde cu durere”. Ea este piatra de încercare a dragostei noastre pentru Dumnezeu și aproapele, iar puterea de a o stăpâni este piatra de încercare a caracterului nostru.
Un părinte contemporan spunea că este important să avem în vedere că mâinile ne-au fost date nu atât pentru a aduna, cât pentru a mângâia și a dărui. Iar aceasta o fac doar cei „bogați în Dumnezeu”.
Pr. Adrian Cherhaț, inspector de religie Bistrița Năsăud

DISTRIBUIE

z

ASCULTĂ LIVE

RADIO RENAȘTEREA

Mai multe din Eseu
Teologia la feminin

Teologia la feminin

Aspecte introductive În spațiul Răsăritean, astăzi este ziua femeii. Mironosițele, prin curajul lor, vin să arate că și tagma din care făceau ele parte, una care era atunci nedreptățită din punct de vedere social, își merită locul la masa egalilor. Și încă cum! Ele...

Criza medicinei – criza credinţei

Criza medicinei – criza credinţei

În cea mai mare parte a secolului al XX-lea, sub influenţa gândirii postmoderniste, omenirea a stat sub semnul neîncrederii în morală şi în etică, refuzând să accepte existenţa oricăror „absoluturi morale”, ca să folosim o sintagmă a lui Albert Camus, sau chiar a unei...

Feluritele încredințări ale Învierii

Feluritele încredințări ale Învierii

Aspecte introductive Capitolul din care a fost extrasă pericopa evenghelică a primei duminici post-Pascale, face parte dintr-o suită de relatări care-L prezintă pe Hristos cel înviat. Oameni a căror credință se zdruncinase, sau al căror zel misionar avea nevoie să fie...

Să ne veselim dumnezeiește!

Să ne veselim dumnezeiește!

Oricare dintre credincioșii ortodocși realizează că există o diferenţă izbitoare, un contrast puternic între zilele Postului Mare și cele ale Sfintelor Paști. Evidenţa acestui fapt se observă mai ales în ziua Sfintelor Paști și în Săptămâna Luminată, când totul este...

Cuvântul și mărturia lui Ioan

Cuvântul și mărturia lui Ioan

Introducere În centrul lecturilor nou-testamentare cu caracter pascal, se găsește debutul relatării evanghelice a lui Ioan. De ce? Greu de zis. Probabil datorită densității ei teologice, ori din pricina frumoaselor referiri la lumină, care este un adevărat leitmotiv...