Privind în urmă, înțeleg că timpul petrecut în bucătăriile Muntelui Athos a fost un schimb de experiență util. Secretul gastronomiei athonite nu poate fi învățat din cărți, ci doar trăit în atmosfera binecuvântată a Sfântului Munte. Este expresia unui mod de viață întemeiat pe rugăciune, ascultare și cumpătare.
Eu am împărtășit din cunoștințele și experiența mea, însă ceea ce am realizat din această experiență este că, în comparație cu bucătarii laici, monahul gătește pentru ceilalți, nu pentru sine. El trebuie să rămână liber față de propria poftă, pentru ca hrana să nu devină un scop, ci un mijloc de susținere a vieții duhovnicești.
/
RSS Feed
