Buna cuviință ține de viața fiecărui om în parte. Suntem chemați să avem buna cuviință, să ne-o însușim în viața noastră, să avem reguli bune care ne arată cu adevărat că suntem politicoși. O scriere mai veche despre creștini arată până astăzi celebrele cuvinte despre creștinii care îi uimeau pe păgâni prin felul lor de viețuire. Iată-i pe creștini cât de mult se iubesc. Autorul Epistolei către Evrei zice: “Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu. Priviți cu luare aminte cum și-au încheiat viața și urmați-le credința.” (Evrei 13, 7)
Buna cuviință, astfel, ține și de iubirea aproapelui, respectul pe care-l acordăm celor din jur. De asemenea buna cuviință ține și de amintirea, istoria dacă vreți a celor care au fost înainte de noi, de respectul pe care-l dăm celor din jur, dar mai ales bătrânilor înțelepți care ne sfătuiesc cele bune. Buna cuviință ține și de comunicarea cu ceilalți. A nu-ți privi interlocutorul în timp ce vorbești cu el este lipsă de respect. E foarte neplăcut să vorbești cu cineva căruia îi fug ochii în toate părțile, oricât de serioasă ar fi o discuție trebuie să-i acordăm interlocutorului un surâs amical, nu vom râde când cineva face o mică gafă, deoarece nici noi nu suntem scutiți de asemenea încurcături. Când vrei să comunici cu o persoană care este mai departe de tine e bine să-ți stăpânești nerăbdarea până când găsești o ocazie favorabilă. De asemenea în societate nu cânți, nu fluieri, nu fredonezi melodii, chiar dacă ești înzestrat cu o voce frumoasă. Toate aceste gesturi dau dovadă de bună cuviință. Arta comunicării ține de buna cuviință. Conversația este o excelentă școală de retorică. Să asculți cu atenție ce spune, să te străduiești să folosești un limbaj ales analizând cu simț critic este cel mai bun mijloc de a-ți îmbogăți vocabularul și a-ți lărgi posibilitățile de exprimare. Este bine ca atunci când începi o frază să o duci până la capăt ca să te faci înțeles.
Buna cuviință ține seama de ceilalți, adică în orice situație, în orice conversație trebuie să îți cunoști locul. Dacă invitatul de onoare atrage atenția asupra lui, acest lucru e normal, dar dacă un invitat anume, simplu, acaparează intenționat întreaga conversație, atrage toate privirile spre el, într-un cuvânt se dorește punctul de atracție, el dă o dovadă de o evidentă lipsă de tact, lipsă de bun simț dacă vreți, lipsă de bună cuviință. Să-ți spui în gură mare necazurile familiale în fața unei adunări întâmplătoare sau să fii agresiv față de ceilalți invitați, constituie un gest de neiertat. Să critici, să vrei să corectezi pe loc micile manii ale celorlalți sunt iarăși un punct minus în fața bunei cuviințe.
Buna cuviință este semnul bunei creșteri, este exercițiul sau deprinderea bună care te înalță și te fac să fii purtător de bun simț în societatea în care trăiești. Buna cuviință dacă vreți acoperă totul, rabdă totul, suferă totul, este binevoitoare, nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește, nu se poartă cu necuviință, nu se aprinde de mânie, buna cuviință nu gândește răul, se bucură de adevăr, nădăjduiește în bine, rezolvă lucruri. Dacă vreți, buna cuviință mută munții. Buna cuviință vindecă inimi îndurerate, aduce bucurie, buna cuviință slujește binele și este făcătoare de pace. Buna cuviință așadar ține de purtare, de buna rânduială, de regulile frumoase care se țin și de frumoasa și moderna societate de azi sau trebuie să se țină. Bunele maniere pot salva lumea și popoarele de conflictele pentru care ne rugăm în timpurile de acum. Să nu agresăm sau să nu ne enervăm interlocutorul prin prea puternica noastră personalitate bazându-ne pe excelenta părere pe care o avem despre noi. Să nu spunem de exemplu: eu întotdeauna, eu niciodată, eu, eu … să nu ridicăm tonul, să nu țipăm, sâ nu transformăm o conversație într-un dialog al surzilor. Necomunicarea este se pare un blestem al secolului în care trăim, de aceea măiestria comunicării, a dialogului e semnul bunei cuviințe. Să învățăm a-i auzi pe ceilalți când îi ascultăm. Să nu ne întrerupem brutal interlocutorul, ci să așteptăm cu răbdare și tact un moment prielnic pentru a ne spune și noi părerea. Să nu ne amestecăm într-o discuție străină mai ales când întâlnim pe stradă o cunoștință care stă de vorbă cu cineva. Să nu vorbim tot timpul despre minunățiile de copii pe care-i avem nici despre persoane pe care cei de față nu le cunosc. Toate aceste reguli de bună purtare și multe altele despre care vom mai vorbi arată dacă vreți buna cuviință. Buna cuviință îți arată când să începi și când să te oprești.
Un înțelept necunoscut zicea că oamenii petrec foarte multă vreme conjugând trei verbe: a vrea, a avea și a face. Noi am uitat însă că verbul a fi este sursa și fântâna vieții.
FIȚI OAMENI DE OMENIE TOATĂ VIAȚA ȘI PRACTICAȚI MEREU BUNA CUVIINȚĂ!
