Buna Vestire, una din cele mai vechi sărbători creștine, este singurul praznic din ciclul mariologic care are un temei biblic.
Serbată în fiecare an pe 25 martie, Buna Vestire este izvorul tuturor praznicelor creștine, întrucât acum se inaugurează „plinirea vremii” (Gal. 4, 4) și se descoperă „taina cea din veci ascunsă” (Efes. 3, 9). Considerată sărbătoare a Maicii Sfinte, Buna Vestire este începutul mântuirii noastre. Tot acum celebrăm și praznicul Întrupării Domnului din Preasfânta Născătoarea de Dumnezeu, eveniment petrecut sub „adumbrirea” Sfântului Duh.
Din perspectivă istorică, sărbătoarea cunoaște mai multe etape de dezvoltare a prăznuirii ei. Inițial, prin secolele IV-V, creștinii din Nazaret au zidit o biserică pe locul casei în care Maica Domnului primise vestea arhanghelului despre nașterea dumnezeiescului Prunc. Data celebrării acestui praznic a fost initial ziua de 5 ianuarie. În apusul Europei există date care indică ziua de 18 decembrie ca zi de prăznuire a Bunei Vestiri. În Răsărit, data serbării s-a generalizat la 25 martie, odată cu stabilirea datei de 25 decembrie pentru praznicul Nașterii Domnului. În Apus, acest lucru se întâmplă abia în secolul al XI-lea. Așadar, Buna Vestire este așezată exact cu 9 luni înainte de Nașterea Domnului, întrucât acum S-a zămislit Pruncul dumnezeiesc în pântecele Fecioarei. De aceea, în Apus praznicul se numește Sărbătoarea Zămislirii Domnului. Acest lucru confirmă faptul că la început sărbătorile Maicii Domnului erau, în forma lor primară, praznice ale Mântuitorului. Acest lucru ni-l indică și troparul sărbătorii:
„Astăzi este începutul mântuirii noastre şi arătarea Tainei celei din veac. Fiul lui Dumnezeu, Fiu Fecioarei Se face şi Gavriil Harul Îl binevesteşte. Pentru aceasta şi noi, împreună cu Dânsul, Născătoarei de Dumnezeu să-i strigăm: Bucură-te, cea Plină de har, Domnul este cu tine!”
Buna Vestire ca sărbătoare a bucuriei și libertății
Potrivit unei cuvântări a Sfântului Neofit Zăvorâtul din Pafos, vestea cea bună, adică Evanghelia, în mod special, vestea adusă de Arhanghelul Gavriil este o „bunăvestire a bucuriei”. Tot el spune despre ziua sărbătorii că „Astăzi, slobozirea din muncă și sărbătoarea libertății. Astăzi, dumnezeiască împăcare cu oamenii din milostivire neasemuită. Căci acel Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Marie, Domnul este cu tine și binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău, ce altceva putea să arate decât bucuria, potrivnica întristării, și binecuvântarea, care este nimicirea blestemului și dezlegarea păcatelor ca împăcare a lui Dumnezeu cu oamenii și chemarea din nou a poporului disprețuitor de lege (…)”.
Temei al praznicelor și împlinire a promisiunii din veac
Pornind de la reperul biblic al sărbătorii, pe care-l găsim în Evanghelia după Luca 1, 26-56, putem afirmă că Buna Vestire este rădăcina sau temeiul tuturor praznicelor, întrucât toate celelalte momente importante ale iconomiei mântuirii serbate în cadrul anului bisericesc derivă din ea. Dacă Fecioara Maria nu ar fi acceptat să se facă vas ales al Tainei Lui Dumnezeu, Vestea adusă de Arhanghel ar fi rămas neîmplinită. Doar prin acceptarea Fecioarei „Fie mie după cuvântul tău!”, Lc. 1, 38 se realizează voia Domnului și începutul mântuirii tuturor oamenilor. În sensul acesta momentul zămislirii Pruncului Divin în pântecele Fecioarei este considerat punctul zero at tuturor praznicelor de peste an. Fără acest eveniment din istoria mântuirii, lucrurile ar fi stat cu totul altfel.
Vestea cea bună sau protoevanghelia primită de Adam după cădere se împlinește în această zi de maximă intimitate a Fecioarei Maria cu Pruncul Dumnezeiesc. Omul, aflat în așteptarea mântuirii, descoperă acum, la Buna Vestire, modalitatea prin care va fi răscumpărat. Răscumpărarea Fecioarei, prin zămislirea Fiului în pântecele său se va extinde asupra întregii umanități, astfel împlinindu-se promisiunea lui Dumnezeu Tatăl, din cartea Facerii, cap. 3.
