Bunul simț este conduita morală după care se poartă viața credincioșilor și a oamenilor în general. Cartea Pildelor lui Solomon arată foarte lămurit că cei fără minte disprețuiesc înțelepciunea și stăpânirea de sine. (Pilde 1, 7)
Omul cu bun simț care încearcă să se apropie de lucrurile bune din lumea în care îl înconjoară, zicem noi omul evlavios, omul credincios are o anumită rânduială în viața de zi cu zi. Tot înțeleptul Solomon zice că “atunci când buna chibzuială va veghea peste tine și înțelegerea te va păzi atunci tu vei fi izbăvit de calea celui rău și de omul care grăiește minciună.” (Pilde 2, 12)
Alexandru Paleologul spunea următoarele: contrar prostiei nu este inteligența, ci bunul simț. Bunul simț este nivelul minim de judecată de care avem nevoie pentru a putea trăi. “Îți merge numele că trăiești, dar ești mort”, zice un text scripturistic. Așa e și cu omul care nu are bunul simț, crede că trăiește, dar de fapt nu are viață. Omul sau oamenii care se străduiesc să aibă bunul simț trăiesc cu adevărat.. Bunul simț nu te lasă indiferent, bunul simț este o calitate valoroasă fundamentală în comportamentul și relațiile umane, trăsătură care exprimă respectul, empatia și considerația pentru ceilalți însoțită de decență și politețe. Această valoare este o piatră de temelie a societății și are un rol esențial în menținerea armoniei și a stabilității într-o comunitate.
Un aspect important al bunul simț este comunicarea adecvată și respectuoasă sau dialogul frumos cumsecade, fără a jigni sau disprețui pe ceilalți. Mântuitorul Iisus Hristos a spus foarte clar pilda vameșului și a fariseului. Cu ce scop a spus-o? Auziți! Către unii care se credeau că sunt drepți și priveau cu dispreț pe ceilalți. (Luca 18, 9) Bunul simț cu alte cuvinte nu poate să privească cu dispreț pe ceilalți. De multe ori parcă în zilele noastre, sigur nu în toate cazurile, în școală de multe ori se remarcă glumeții, bufonii clasei, indivizii cu tupeu, șmecherii, obraznicii, este drept că pentru scurtă vreme devin eroi, lideri, modele ușor de imitat, dar un tânăr cu bun simț, va înțelege repede că acest model de comportament nu este ideal pentru a-ți atrage atenția și respectul celor din jur. Geo Bogza într-o carte zicea “ca să fii om întreg atâtea sunt necesare”, zicem aici că pentru a fi om întreg, om adevărat trebuie neapărat să deții, să achiziționezi bunul simț. Bunul simț în relație cu semenii noștri înseamnă respect, bunătate, toleranță și nelipsita rușine. Sfântul Apostol Pavel scrie de o categorie de creștini care au fost oameni cu simțuri bine, dar pe parcurs întunecați fiind la cuget, zice acolo, înstrăinați fiind de viața lui Dumnezeu, din pricina împietririi inimilor, aceștia, auziți, petrec în nesimțire, adică nu au bunul simț. (Efeseni 4, 18-19)
Bunul simț se manifestă prin respectarea normelor sociale și a regulilor în vigoare. Este esențial să ne comportăm civilizat și să nu tulburăm liniștea și armonia colectivă. Este îndeobște cunoscut că bunul simț ne obligă la respectul față de ceilalți, la empatie, încercarea de a-i înțelege pe ceilalți, respectarea timpului și spațiului personal. De asemenea bunul simț ne obligă la o anumită deprindere frumoasă, să fii conștient de nivelul vocii în spații publice, de manifestarea recunoștinței pentru ajutorul primit de la alții prin mulțumiri sincere. De asemenea punctualitatea, respectarea timpilor stabiliți pentru întâlniri sau evenimente, a fi politicoși și amabili, a fi deschis la critică constructivă, la acea critică constructivă care te zidește, care te ridică, care te modelează dacă vreți. A fi de asemenea responsabil pentru propriile acțiuni, respectarea regulilor și legilor a societății în care trăiești, cu alte cuvinte, ceea ce voiți să vă facă vouă oamenii faceți-le și voi lor asemenea sau ceea ce ție nu-ți place altuia nu-i face. Regulile acestea este dacă vreți simțul sau bunul simț împropriat în viața de zi cu zi.
Cineva spunea tare frumos că bunul simț deschide multe uși în viață și le ține deschise. Omul fără bun simț nu este educat și nu este nici om. Nicolae Manolescu zicea despre bunul simț că “este logica vieții, a comportamentului uman în confruntare cu viața. Omul fără minte nu prea dă dovadă de bun simț.”
De asemenea, dragi ascultători, bunul simț ne obligă să nu vorbim în public ceea ce nu știm. Bunul simț în esență are trei aspecte și anume: integritate, respect și considerație. Când vorbim de integritate vorbim de asumare, ne asumăm propriile cuvinte, cuvântul nostru are greutate, omul se poate baza pe ceea ce noi promitem, pentru că dacă nu ai cuvânt oricât de manierat ai fi, nu are nici o valoare. Mă întâlnesc cu un prieten și îi dau “bună ziua!”. Cum o fac? Cu zâmbetul pe buze/ trist, ce energie îi transmit în momentul acela? Cum îi respect eu ziua prietenul meu? Prin emoțiile pe care eu i le transmit, prin energia pe care eu i-o dau în acea interacțiune. Trebuie să ne pese de cei din jur. Dacă cineva vine și face o greșeală față de noi, noi cum îi răspundem? Să nu răspundem cu aceeași monedă, să răspundem cu eleganță. Simțul dacă vreți, simțul bunului simț îl simțim fiecare dintre noi prin modul în care ne comportăm și reacționăm în atare situație. Pentru o societate bună, pentru o comunitate bine închegată avem nevoie de bun simț de la mic până la mare, fiecare dintre noi avem nevoie pentru o societate curată și adevărată, avem nevoie de bunul simț. Bunul simț este emblema societății, este necesară ca în relațiile de fiecare zi într-o conduită morală dacă vreți să nu uităm să arătăm respect, stimă și bună voință folosind cunoscutele formule de politețe și acordând fiecărui ce i se cuvine. A face acest lucru fără a te înjosi este un mare talent pe care numai bunul simț, rațiunea și o societate bună ni-l poate da.
UN OM CU BUN SIMȚ E UN OM MANIERAT ȘI ÎNTOTDEAUNA VICTORIOS.
