Calendarul – călăuză („busolă”) pentru programul de rugăciune

de | sept. 24, 2020

De aproximativ trei luni de zile am avut în atenţie o serie de cateheze liturgice, în special cu scopul de a prezenta, pe scurt, simbolismul slujbelor care se săvârşesc mai des în Biserica Ortodoxă: Sfânta Liturghie, Sfintele Taine, sfeştania, înmormântarea şi parastasul. Despre toate acestea, dar şi despre alte subiecte pastoral-duhovniceşti, cei interesaţi pot citi din cele două cărţi ale noastre, intitulate „Cateheze pastorale pe înţelesul tuturor”, vol I şi II, care se găsesc şi pe internet în format PDF.

Vom încheia astăzi acest ciclu, tot cu o cateheză liturgică, anume, despre calendarul ortodox şi ajutorul pe care ni-l oferă în programul nostru de rugăciune. Nu ne propunem acum să vorbim despre istoria calendarului şi nici despre structura lui tipiconală, ci despre modul în care el ne poate călăuzi în programul de rugăciune.

            Gândul de a vă vorbi despre acest aspect a izvorât din numeroasele convorbiri cu fiii mei duhovniceşti, îndeosebi la spovedanie, aşa cum cred că au toţi preoţii duhovnici. Foarte mulţi întreabă cam aşa: „Părinte ce rugăciuni mă sfătuiţi să rostesc/ori să citesc? Dar dintre acatiste şi paraclise pe care să le aleg? Ştiţi, am un necaz personal/un necaz în familie şi, pe lângă rugăciunile obişnuite din Cartea de Rugăciuni, aş dori să mai adaug ceva…”

La aceste întrebări, ori la altele similare, fiecare preot duhovnic are libertatea să recomande ce crede de cuviinţă, în funcţie de vârsta, preocupările şi problemele persoanei respective. Dar, avem o îndrumare ce se potriveşte oricăruia dintre noi: să luăm calendarul drept călăuză. În acest sens, Calendarul poate fi numit „busola” noastră, pe tot parcursul vieţii pământeşti.

            În primul rând, ne semnalează zilele de sărbătoare, cu ţinere (înscrise cu roşu), ca să ne pregătim pentru a merge la biserică. În acelaşi timp, şi alte zile cu slujbe deosebite, în special în Postul Sfintelor Paşti ş.a.m.d.

De aceea, e bine să privim în calendar în fiecare zi şi să vedem ce însemnări sunt pentru zilele următoare, cel puţin pe întinsul unei săptămâni.

La modul practic, în fiecare dimineaţă, după ce ne spălăm şi ne îmbrăcăm, aprindem candela, sau cel puţin lumânarea din sfeşnic, ne vom face rugăciunile obişnuite, în funcţie de timpul pe care-l avem (ori, mai corect, de timpul pe care ni-l programăm fiecare), apoi luăm anafură şi aghiazmă pe nemâncate, dar – şi aici am vrut să ajungem – ne uităm şi în calendar şi citim numele sfinţilor din acea zi, rostind „sfinţilor… cutare şi cutare, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi!” Dobândim, astfel, mult folos, în sensul că ni-i luăm în ajutor pentru ziua respectivă. Totodată, e posibil ca un nume de acolo, sau mai multe, să fie purtat, purtate, de cineva din familia noastră, ori dintre prieteni şi, astfel, să le facem bucuria de a le spune un „la mulţi ani” de ziua numelui… Chiar dacă acea zi nu-i scrisă cu roşu.

Dacă timpul îngăduie (şi de ce n-ar îngădui?) e bine să căutăm numele din acea zi în cărţile cu vieţile sfinţilor (în Proloage, de pildă), dar şi pe internetul telefonului şi să citim despre viaţa şi faptele lor, sau cel puţin ale sfinţilor a căror nume e purtat în familie, ori între prieteni şi vom afla, astfel, despre vieţile şi faptele lor minunate… Posibil să se întrebe cineva: dar cine are timp să caute şi să citească aşa ceva? Să ne răspundem şi să recunoaştem cinstit fiecare: câte minute petrecem noi zilnic cu telefonul, cu televizorul, cu internetul, pe FB? Ori, pentru a citi despre viaţa unui sfânt din ziua respectivă nu ne trebuie mai mult de 5 minute… Iar folosul este dublu: pe de o parte, procedând aşa ni-i luăm ca mijlocitori înaintea Domnului pe sfinţii respectivi; pe de alta, în vieţile şi faptele lor avem bune pilde pentru viaţa şi faptele noastre… 

            În privinţa răspunsului la întrebarea „ce acatiste ori paraclise să citim cu prioritate”? – primul nostru răspuns este ce doreşte fiecare, în totală libertate, dar mai ales ce recomandă preotul duhovnic la care ne spovedim.

În acelaşi timp, calendarul ne dă şi aici un răspuns bun: să alegem acatistul ori paraclisul în funcţie de ziua respectivă, ori în funcţie de perioada liturgică respectivă.

De pildă, ne găsim în ziua pomenirii unui sfânt trecut cu roşu în calendar: vom citi acatistul sfântului respectiv; ori ne găsim într-o sărbătoare a Maicii Domnului: vom citi acatistul sau paraclisul legat de acea sărbătoare; ori ne găsim la un praznic împărătesc, fie legat de Mântuitorul, de Sf. Duh, ori de Preasfânta Treime, vom citi, desigur acatistul dedicat acelui praznic…

            Acum: ştim că sunt creştini care au evlavie la un anumit sfânt, căruia îi poartă numele, de pildă, şi citesc mai des acatistul acelui sfânt. E foarte bine. Dar… pe cât se poate să nu neglijăm nici alte nume, nici alte sărbători, sau alte perioade liturgice, pentru a ne arăta cinstirea nediscriminatorie faţă de toţi sfinţii şi faţă de toate sărbătorile din calendar.

Încheiem, de aceea, amintind că în acest mod, calendarul poate fi un ghid sau busolă de fiecare zi, pe tot parcursul vieţii noastre creştine spre împărăţia cerurilor…

Itinerar Catehetic
Itinerar Catehetic
Calendarul – călăuză („busolă”) pentru programul de rugăciune
Calendarul – călăuză („busolă”) pentru programul de rugăciune
/
<a href="https://radiorenasterea.ro/author/gordonv/" target="_self">Pr. Prof. Vasile Gordon</a>

Pr. Prof. Vasile Gordon

Profesor (2003 - prezent); conducător doctorat (2005 - prezent). Toate treptele didactice, pentru Omiletică şi Catehetică. Perioada 2008-2012 şef de catedră la fosta „Catedră Practică”. Din anul 2013, membru titular al Şcolii Doctorale şi profesor la Facultatea de Teologie din Cluj-Napoca.

Mai multe

Reflecții asupra cultului divin

Reflecții asupra cultului divin

Scopul întregii educații catehetice, religioase a creștinului este acela de a-l introduce în Biserică, în trupul mistic al lui Hristos și să îl integreze în viața Bisericii, care este viața de har, de comuniune cu Dumnezeu, de iubire, de unitate și progres duhovnicesc...

Rolul bunicilor în viața duhovnicească a nepoților (ep. 3)

Rolul bunicilor în viața duhovnicească a nepoților (ep. 3)

Părintele Gheorghe Calciu își amintește din vremea în care era deținut în temnițele comuniste: „În dimineaţa aceea de Paşti mă rugam lui Dumnezeu să nu vină gardianul acesta (să nu fie de rând în acea zi, căci era cumplit). El până nu bătea trei-patru inşi, aşa ca să...

Despre Părintele Iosif Vatopedinul

Despre Părintele Iosif Vatopedinul

Când Gheronda Iosif a ajuns să aibă el însuși obște, le spunea părinților spre folos duhovnicesc, următorul lucru: „La prima mea mănăstire, munceam cel puțin 16 ore pe zi. Și cu toate acestea, am citit cu atenție tot Vechiul Testament de 3 ori. Am citit cele 14...